Astazi m-am trezit cu chef....

...cu chef mult de intors pe partea cealalta vrajita de somnul dulce al diminetii. Dar m-am ridicat din pat ca in fiecare dimineata si m-am urnit spre cele pregatitoare unei noi zile la birou. Am mers pe jos in pasi lenesi pe fundal de muzica, deci casti in urechi. Si cum ca in fiecare dimineata in care ma trezesc asa bine dispusa nicio piesa muzicala nu imi este pe plac, schimbam de zor la ele cu ochii in ecranul playerului, noroc ca i-am ridicat la timp si am vazut, pe trotuar, in fata mea o masina care incerca sa iasa din parcare, soferul mi-a zambit intelegator bucuros ca nu am intrat in masina lui ca poate pagubele erau de nerecuperat...da, nu imi plac oamenii care nu se uita pe unde merg, asta nu inseamna ca nu mi se poate intampla si mie din pacate... Si acum ma gandesc cati dintre noi suntem atat de stapani pe vietile si timpul nostru incat sa fim liberi sa alegem intotdeauna. Desi lucrurile s-au dorit simplificate mie imi par tot mai complicate, pentru ca suntem liberi dar nu suntem, avem drepturi dar nu avem, avem timp dar nu avem, avem puterea sa decidem pentru noi dar nu o avem, suntem constransi de mii de  lucruri din mii de zari care curg si ne preseaza pana simtim durerea aia de cap ascutita ce da stari de greata. Azi as vrea sa ma plimb cu masina, pe-un drum fara gropi sa vad in fata mea cerul albastru patat de cativa nori albi pufosi, sa fie verde, sa fie viata in tot si sa ma simt pe mine, as vrea sa ma simt pe mine, sa ma impac si sa simt ca traiesc ca vad, aud si simt miresme de primavara, de revenire...Dar nu se poate.
Da..azi sunt trista.

Parcul Vacaresti

Sau Parcul Copiiilor dupa altii, se afla dupa Parcului Tineretului spre Palatul Copiiilor. Am fost sambata acolo sa vedem ce transformari a suferit pentru ca auzisem numai lucruri bune. Am fost cu adevarat surprinsa sa vad un parc foarte ingrijit la care se faceau lucrari chiar si intr-o zi de odihna. Toate bancile sunt noi, in sfarsit de ajuns, aleile curate, iarba verde, foarte multe locuri de joaca pentru copii si mai noua initiativa de aparate de fitness in aer liber materializata de acum si in multe alte parcuri bucurestene. Acum sa nu ne imaginam niste aparate ca in salile specializate, imi e greu sa apreciez cat de eficiente sunt dar sunt acolo pentru putina miscare in aer liber, pentru amuzament si poate pentru cei perseverenti chiar pentru rezultate. Si repet si acestea sunt de ajuns, ceea ce e nou pentru mine, parca eram obisnuiti cu statul la coada, era ceva la ordinea zilei, am fost foarte placut impresionata.

Foisoare la tot locul, o portocala draguta in care se vinde fresh proaspat, iar mai in spate un spatiu verde cu masute si scaune din buturugi, rustic, cu gratare care pot fii folosite de catre bucurestenii doritori. Am admirat si poneii  inchiriati pentru o plimbare spre bucuria piticilor.
Si inca se lucreaza intens in acest parc, se pregatesc locuri noi de joaca pentru copii.
Cateva poze:

Despre Spam! - varianta revizuita si imbunatatita

Sunt convinsa ca primim cu totii de la prieteni binevoitori e-mailuri cu celebra formula de final: "trimite la n prieteni si ti se va indeplini o dorinta ascunsa!!!". Doamne, cat de naiv sa fii sa poti crezi intr-o astfel de promisiune. Sa presupunem ca m-am lasat convinsa si le-am trimis si prietenilor mei  , si acum ce fac?Astept sa imi cada din ceruri dorinta frumos pe birou, parca nu as vrea, imi este teama ca imi face gaura in tavan, .... dar sa presupunem in continuare ca dorintele sunt magice si ele nu darama peretii si nu va fi nevoie de renovari, o sa mi se indeplineasca dorinta alunecand diafan in mainile mele nerabdatoare? Am respectat toti pasii, si acum astept si astept si vai, stupoare NU MERGE! Ok, sa presupunem in continuare ca eu sunt de vina pentru ca dorintele de acest gen nu pot fii materiale, bine, o iau de la capat si imi doresc sa zambeasca toti colegii mei de birou, e altruist, e dorinta sincera, ar trebui sa functioneze. Si ma pun iar pe asteptat, dar se face 18:00 si trebuie sa plec acasa si ei inca nu zambesc, eu va spun NU MERGE!
Mai sunt si e-mailuri de genul "daca trimiti la n prieteni iti va aparea pe monitor numele persoanei iubite", uau, serios si nume si prenume? ce ma fac daca as vrea sa imi apara si cnp-ul?!
Si acum cea mai urata dintre formulari : "daca nu trimiti la n prieteni............", asta deja suna a amenintare si amenintarile chiar nu imi plac, daca in cazurile de mai sus este posibil sa ma amuz putin de data asta chiar ma enervez.
Asa ca va rog nu imi mai trimiteti e-mailuri de acest gen, eu chiar nu le trimit mai departe!

Life is good!

Cunosc foarte bine o senzatie: pici, iti zdrelesti genunchii, iti intra praf in rana, te ustura de mori, ti-ai rupt pantalonii noi, te murdaresti ca naiba, apoi te ridici, te scuturi putin de praf si de senzatia de suflet greu, amar si reusesti sa te tii pe picioare chiar daca evident ti s-a rupt un toc. ..Si atunci trece un ametit pe langa tine , genul ala de om care nu stie niciodata unde se duce si ce are de facut dar se grabeste tare pentru niciun motiv anume si te loveste in nebunia lui temporara si pana sa iti dai seama ce se intampla esti iarasi jos si o iei de la capat cu tehnica statului in picioare.

Cam asta este viata, pe scurt cazi si te ridici, din punctul de vedere al unui pesimist te ridici sa ai cum cadea, iar din punctul de vedere al unui optimist cazi ca sa ai de unde te ridica, geniala teoria asta a relativitatii a lui Einstein, fir-ar sa fie ca le-au descoperit pe toate, nu ne-au mai lasat si noua nimic...pana la proba contrarie.

Astazi e soare afara si bate vant de primavara si nemetaforic vorbind nu am cazut deloc, chiar daca am tocuri.

Primavara

A venit in sfarsit si la noi primavara, parca de la Paste am simtit ca a inceput sa se scuture usor revarsand flori si frunzulite verzi pentru noi. Din pacate nu m-am bucurat prea mult de ea pana acum, ma simt de parca am urcat intr-un tren cu destinatie finala necunoscuta care pana acum nu a oprit la nicio statie si tare mult as fi vrut sa mai cobor putin sa ma dezmortesc. Astept cu nerabdare sfarsitul de saptamana, il vreau cu vreme buna, cu timp de mine cu mine si cu cei dragi. As vrea sa scriu si ceva amuzant, o sa ma gandesc, poate imi vine vreo idee.

All that matters today

E frumos afara astazi, am trecut pe sub un pom inflorit care isi intinsese crengile nefiresc de departe si am avut senzatia ca trec pe sub o bolta de flori. E innorat, intotdeauna mi-a placut contrastul de verde crud, flori albe picurate cu roua si cer cenusiu. Noroc ca este vineri, macar pentru acest fapt sunt multumita, pentru altele nu. Lucrurile tind sa fie atat de complicate chiar si atunci cand sunt simple ,tot de nedeslusit par sau tot greu de inteles le facem sa fie. Macar un singur lucru stiu si eu, ca referitor la intrebarile filozofice ale existentei mele trebuie sa imi raspund singura, degeaba caut cu ochi mirati de copil ajutor ca el nu vine si chiar daca ar veni nu mi-ar fi de niciun folos, fiecare avem raspunsurile noastre valabile doar pentru noi. Destula melancolie pentru o singura zi, de fapt sunt suparata ca vreau sa merg acasa si e probabil sa nu pot face acest lucru, life is thought what can you do.
Si toata lumea se invarte pe aici prin birou, simt ca ametesc!

Asteptari!

Omul este o fiinta sociala, asa ca mai mult sau mai putin, traind in societate trebuie sa ne adaptam fie ca vrem fie ca nu vrem. De multe ori aceasta schimbare a noastra care vine din nevoia de acomodare ne ia prin surprindere si se produce fara sa realizam in fuga vietii. In alte situatii facem eforturi vizibile sa fim ca ceilalti, sa fim acceptati in randul lor. Sunt de acord ca toti suntem diferiti, sunt de acord ca fiecare om trebuie luat si acceptat asa cum este dar stiu de asemenea ca oricat de interesant este sa fii diferit si oricat s-ar promova aceasta notiune nevoia de adaptare este una reala, face parte din viata pe pamant, de la cea mai mica plantuta, la animale si la oameni. Subiectul este unul complex la care se pot adauga multe comentarii, adevarul este ca suntem diferiti cu totii dar avem disperata nevoie de punti de legatura.
Eu mi-as dori cel mai mult sa reusesc sa ma autoeduc in asa fel incat sa nu mai am asteptari de la oamenii din jurul meu, cred ca este singura cale pentru a evita posibilile dezamagiri.
Din pacate la teorie aproape toti oamenii sunt buni, practica ne cam da batai de cap.
Deci stiu ce vreau sa fac dar nu stiu cum sa fac!

Have no expectations and you shall not be disappointed!

Despre...icre

Prima data a fost oul, ba nu gaina, ba nu oul, gaina, oul....Ei ma rog nu conteaza, nu asta voiam sa spun, de fapt prima data a fost un coleg, el ne-a adus prima data salata de icre facuta in casa de manuta lui sau ma rog cu mixerul din dotare, foarte bune icrele, toata lumea le-a laudat cum ca nu se compara cu cele preparate care se gasesc in comert. A doua oara a fost o colega, si ea ne-a adus icre "hand-made", de fapt "fish-made", foarte bune de asemenea am gustat, am discutat, ne-am bucurat. Apoi iar ne-a adus colegul sa vedem ce minunatie de salata de icre a facut el. Iar astazi alta colega a preparat minunata salata si ne-a adus sa degustam.Totul s-a petrecut in decurs de cam doua saptamani. Totul foarte frumos suna, colegi foarte draguti, dar .....dar ce te faci cand nu iti place deloc dar deloc salata de icre, eu cred ca e buna, eu cred ca nu e comparabila, eu gust si degust dar va rog eu, va rog treceti la alte preparate ca nu mai vreau!
Later Edit: Hai ca au fost chiar bune!:))))