joi, 24 februarie 2011

Dragobete

Cadoul meu de Dragobete a fost frumos livrat de la Cluj, a venit neîmpachetat. Îl aşteptam pe el vineri seară şi am avut o surpriză foarte plăcută când la trei dimineaţa am fost sunată să ridic siguranţa de la uşa "baricadată" cu o seară înainte. Aşa că nu îmi mai doresc nimic altceva pentru această zi, vă doresc vouă surprize frumoase şi să aveţi parte de bucuria iubirii în fiecare zi.

marți, 22 februarie 2011

Trilogia Millennium








Am început timid cu "bărbaţi care urăsc femeile" şi m-a prins, astfel încât le-am procurat şi pe celelalte două, pe ultima mi-a adus-o chiar Moş Crăciun din Polul Nord ...
"Barbaţi care urăsc femeile"cu Mickael Blomkvist în prim plan, jurnalist la Millenium, pasionat de investigaţii pus în situaţia să descopere un mister bine ascuns de două generaţii, reprezintă pentru mine o introducere pentru următoarele romane din serie, în lumea lui Lisbeth Salander, o tânără supusă unor grave abuzuri judiciare. Singurele lucruri care mi-au plăcut mai puţin au fost pasajele violente în care sunt descrise fapte foarte urâte dar care îţi permit atunci când te aflii în postura de cititor să te detaşezi atât cât consideri sau să dai frâu liber imaginaţiei de a considera lucrurile prin prisma personală. Am vizionat şi filmele suedeze care au ca minus pentru mine neîndulcirea faptelor dure pe care nu le poţi evita la fel de bine ca atunci când citeşti, imaginea având bineînteles un impact mult mai mare. Stieg Larsson scrie bine din punctul meu de vedere, traducerea de Elena-Maria Morogan este inspirată, cu alte cuvine trilogia Millenium a avut succes. Un alt mare plus este traspunerea eului într-o serie destul de mare de personaje care au propriile păreri şi viziuni asupra faptelor şi care îti conferă un statut de cititor atotştiutor care descoperă secrete de viaţă şi de moarte prin site diferite expuse interesant de Larsson.
Primul volum ni-i prezintă pe Mickael şi pe Lisbeth legând o relaţie de prietenie ciudată în încercarea lor de a descoperi faptele ce au dus la dispariţia nepoatei unui bogat om de afaceri, bătrân şi distrus de misterul pe care el însuşi încercase să îl dezlege fără niciun fel de reuşită. Lumea prezentată de Larsson este plină de oameni fără sentimente, oameni care îşi urmăresc interesul mai presus de orice, oameni orbiţi de convingeri macabre, oameni bolnavi şi psihopaţi, motiv pentru care finalul nu este uşor de ghicit. Lisbeth Salander este o fată ciudată, retrasă, cu permanenta nevoie de a se apăra, cu valori proprii asupra societăţii care a dezamăgit-o întotdeauna şi pentru care nu simte niciun fel de apartenenţă, victimă a unor fapte dure, cu o ură nemărginită şi complet îndreptăţită faţă de instituţiile statului, ea este foarte sigură pe calităţile şi resursele proprii. Inteligenţa ieşită din comun, abilităţile de hacker, prietenii puţini pe care reuşise să şi-i facă chiar respingându-i constant, cu o mare contribuţie din partea lui Blomkvist dau reţeta finală care duce la sfărâmarea castelului din nori care o ţinea prizonieră într-o lume de abuzuri permanente, ieşind la iveală întreaga poveste tragică a lui Lisbeth provocată de faptul că tatăl ei era un un fost spion rus, refugiat şi sprijinit de poliţia secretă suedeză, un nemernic, traficant, criminal fără niciun fel de scrupule.
"Nu există nevinovaţi. Există doar diferite grade de responsabilitate", spune Lisbeth, cuvinte care guvernează întreaga poveste.

luni, 21 februarie 2011

Take it or leave it!

Sau "my way or the highway" nu sunt principiile după care mă ghidez în această viaţă roz, totuşi atunci când concesiile pe care mi le doresc nu sunt realizate the highway începe sa prindă contur. De ce îmi este mie atât de greu să iau o decizie e simplu, pentru că o decizie care include mai mulţi subiecţi posibil afectaţi este o decizie care presupune asumarea posibilităţii ca unul dintre ei să fie profund nemulţumit şi nu mă face nimic mai tristă decât o nemulţumire produsă cuiva chiar de mine. Aşa că propunerea mea pentru astăzi este comunicare, comunicare şi iar comunicare, deschis, calm, hotărât cu argumente pro şi contra şi fără frustrări şi supărări putem să spunem ce gândim, eu una mă pricep la vorbit, aş vorbi şi în somn.

marți, 15 februarie 2011

Reflections on a cold winter night

Privirea aceea absolut delicioasă a copilaşilor, când tu le spui nu te duce acolo, şi ei fug repejor repejor cu mersul lor legănat de început de paşi direct spre direcţia interzisă e preferata mea. Şi în plus se pare că şi eu am rămas cam pe la acelaşi stadiu pentru că spune-mi mie NU, TREBUIE sau AŞA SE FACE, AŞA E TRADIŢIA, OBICEIUL şi ai obţinut reversul garantat. Mi se aprind antenuţele şi se dă alarma în toţi porii fiinţei mele. Aşa cum era de aşteptat întrebarea mea preferată este "de ce?", deci nu am depăşit deloc vârsta copilăriei mici, pot sta liniştită că sunt tânără, de ce trebuie, de ce se face aşa, de ce, de ce, de ce şi bineînteles nu vreau, eu vreau întotdeauna altceva.
Recent am descoperit un citat interesant conform căruia nu se mai aplică celebra zicală românească, dacă doi îţi spun că ai băut prea mult te duci şi te culci, oferindu-mi o abordare mai interesantă "Whenever you find yourself on the side of the majority, it’s time to pause and reflect.” Mark Twain. Deci, în concluzie nu e o problemă că tot  ce e nu, tradiţie, obicei şi nu îmi oferă o explicaţie logică, de bun simţ, probată cu succes şi în ton cu firea mea la întrebarea "de ce" produce în sistemul meu de operare erori ce trebuie înlăturate, şi cum în ultimul timp s-au cam pus toţi cu răul pe mine voiam să cer o mână de ajutor...ceva azil politic, măcar virtual, se poate:))?

luni, 14 februarie 2011

Despre Sfântul Valentin, cu dragoste

Sfântul Valentin se sarbătoreşte de către ortodocsi pe treizeci iulie, el s-a născut în anul 175 în regiunea Umbria, din Italia, a trăit aproape o sută de ani făcând numeroase minuni. A murit din ordinul prefectului Placid Furius, în timpul persecuţiilor împăratului Marc Aureliu, sursa aici. Astfel încât pe 14 februarie pentru noi nu există în calendar niciun Sfânt Valentin, dar sărbătorim cu împrumut Ziua Îndragostiţilor. E adevărat că se întâmplă mai mult o comercializare decât un simbol în sine, dar ce nu este despre marketing azi...Crăciunul, Paştele, Haloweenul mai nou, cred că mai avem puţin şi luăm şi Ziua Recunoştinţei cu  tot cu aferentul curcan umplut pentru că de ce nu Ziua Recoltei a noastră nu mai e aşa distractivă. Din fericire nu simt presiunea acestei zile prin manifestarea excesivă a celor din jur, iar magazinele pline de inimioare şi ciocolată ambalată festiv nu mă deranjează pentru că lumea în care trăim este una speculativă şi pot înţelege nevoia economică prin care se urmăreşte un scop clar. Aşa că având în vedere că orice zi e bună să ne sărbatorim dragostea pentru el sau ea, sau de ce nu pentru toţi cei pe care îi iubim şi pentru că în vârtejul de fiecare zi uităm, e bună o zi care să ne amintească, neapărat condiţia ar fi să sărbatorim şi Dragobetele sau măcar dacă nu ne place să stabilim o zi a îndrăgostiţilor românească pe la mijloc, să nu mai fie nevoie să cumpărăm cadou la puterea a doua.
Una peste alta de iubire avem nevoie mereu, în orice formă ar fi aşa că Happy Valentine's Day şi La multi ani de Dragobete tuturor celor care iubesc!

vineri, 11 februarie 2011

Manual de utilizare

Probabil când am apărut pe lume ca o floricică din aceea carnivoră  întruchipată angelic într-o nu mă uita, glumesc desigur, în fine, cred că aveam cel puţin o duzină de manuale de utilizare pe care cineva le-a pierdut pe drum, intenţionat sau nu şi m-a cam lăsat în pom. Am rămas singură şi tristă fără să ştie nimeni ce butoane fac ce, cum funcţionează refreshul, cum se revine la setările din fabrică, ce te faci când rămâne pe "mute" sau din contră e volumul prea tare, acestea fiind desigur problemele minore de utilizare frecventă. Am fost mereu un pic prea visătoare şi prea greu de intuit, una din problemele mari pe care am reuşit să o mai rezolv pe ici pe colo în zilele noastre este faptul că mi-am dorit  ca cei din jurul meu să mă simtă şi sa îsi dea seama singuri de ce am nevoie de la ei fără să vorbesc eu prea mult...Dar e un mit, oricât ai cunoaşte pe cineva, oricât l-ai iubi, că îi eşti soră, mamă, tată sau iubit este pe lângă un exerciţiu de atenţie, concentrare şi bună intuiţie, un efort destul de mare care implică uneori chiar neglijarea propriei persoane, eu sunt destul de intuitivă ca fire şi de multe ori aşteptam acelaşi lucru de la cei din jur, dar ceea ce pentru mine era piece of cake pentru ceilalţi nu era la fel de la îndemână. Este un exemplu pozitiv pentru că am învăţat să vorbesc mai mult deşi nu e la fel de distractiv. Poate că această dorinţa a mea ţinea de nematurizare, de faptul că sunt o fire mai melancolică sau poate că noi fetele simţim  împlinirea şi atenţia de care avem nevoie permanent atunci când suntem intuite, poate toate la un loc.
Dar am înteles de ceva timp, trebuie să spui ce vrei, exact cum vrei pentru că pe urmă rişti să fii greşit înteles. Acum trebuie să mă lămuresc doar cu celelalte unmiliardnouămilioanenouăsutenouazezişinouădemii de butoane şi circuite, comenzi şi disfuncţionalităţi în lipsa unui manual de utilizare corespunzător.

marți, 8 februarie 2011

Tips&Tricks

     Am realizat încă o dată de curând ce mare diferenţă există între o dietă pentru pierderea kilogramelor în plus şi un regim alimentar impus de prezenţa unei afecţiuni şi cât de norocoşi suntem atunci când ne permitem să avem mustrări de conştinţă  dacă am consumat o prăjitură în plus pentru că ne-am abătut de la planul caloric şi nu pentru că ne-a crescut peste limite glicemia de exemplu. Aveam tendinţa uneori să le pun pe toate în aceeaşi categorie, să spun că dacă eu am reuşit să ţin o dietă şi să slăbesc poate oricine şi nu este deloc greu de urmat un regim transformat pe parcurs în stil de viaţă, dar nu poţi compara limite impuse personalizate şi derogări fără consecinţe majore sau imediate cu regulile stricte şi clare de la care nu te poţi abate. Aşa că tuturor celor care trebuie să ţină un regim strict le doresc voinţă şi sănătate multă, iar pentru noi ceilalţi care avem probleme cu menţinerea siluetei sau excesul de kilograme am câteva idei de reuşită:
Nu contează că începi o dietă luni, marţi, miercuri, joi, ziua ideală este cea în care ne simţim pregătiţi şi motivaţi.
Când te hotărăşti să faci pasul, fă puţina curăţenie în frigider eliminând sau măcar aşezând pe rafturi separate tentaţiile cele mai mari.
Nu aştepta să îţi fie foame, încearcă să consumi alimente cu un conţinut caloric scăzut şi include în dieta ta mâncăruri favorite adaptate, de exemplu dacă adori pur şi simplu dulciurile şi nu poţi renunţa la ele sub nicio formă încearcă să consumi în locul lor fructe sau îngheţată care are un aport energetic mai scăzut cu bucăţi de fructe, astfel pare mult şi avem de fapt un bol cu multe fructe şi puţină îngheţată, arată şi este delicios.
În prima parte a zilei( nu o voi spune ca axioma pentru că a funcţionat pentru mine, nu pot generaliza) eu am mâncat mai consistent fără să îmi fac foarte multe probleme privind caloriile.
Mişcarea face minuni, la mine a funcţionat chiar şi doar mersul pe jos, pentru că nu sunt o sportivă şi nu am avut niciodată voinţa necesară să merg la sală sau la alergat.
"Ronţaitul" este cel mai mare duşman, dar pentru cei împătimiţi există variante şi aici : morcov, măr, portocală, chiar şi seminţe de floarea soarelui la cuptor în cantităţi moderate.
Stabiliţi o zi pe săptămână când vă puteţi face de cap în condiţiile proprii impuse.
Întodeauna primele doua luni sunt mai grele, apoi dispar poftele, intervine obişnuinţa şi este mult mai usor.
Dar cel mai important lucru pe care l-am descoperit este că mâncarea sănătoasă, cât mai naturală şi puţin procesată în cantităţi rezonabile, la ore rezonabile şi eliminând grăsimile nu îngraşă niciodată.
Ce am descoperit eu că este absolut delicios, sănătos şi nu îngraşă şi nu le-aş mai da acum nici chiar pe cartofi prăjiţi: omletă cu toate legumele pe care mi le doresc în teflon fără ulei, tocăniţă de legume, cartofi copţi, salată de pui fără maioneză, variante light şi degresate pentru brânzeturi, salată de fructe cu o lingură de îngheţată de vanilie în loc de una de frişcă, pui, peşte la cuptor cu legume, sărmăluţe din piept de curcan fără grăsimea aferentă.....şi lista poate continua.

vineri, 4 februarie 2011

Bio-trend

Pornind de la acest articol: Soarele de pe strada mea, am simţit nevoia să îmi spun şi eu părerea despre produsele bio, de fapt despre acest trend tot mai popular în ziua de azi şi o să mă limitez la cele alimentare pentru că despre celelalte nu ştiu suficient şi nu am testat. Din cauza nevoilor diversificate, evoluţiei în general, curentelor trecătoare, producătorii şi comercianţii trebuie să îşi folosească măiestria pentru a-şi atinge întotdeauna scopul şi cum altfel decât aşa cum se întâmplă dintotdeauna speculând  momentul şi moda, absolut firesc chiar. Toţi vor bio pentru că e la modă şi e sănătos, e costisitor şi ne face să ne simţim bine pentru că avem grijă de noi, pentru că avem grijă de natură, pentru că suntem implicaţi şi ne pasă, ne costă timp şi bani ceea ce înseamna devotament şi preocupare, înseamnă că faci ceva în plus. Îi admir sincer pe cei care au această convingere încercând să facă mai mult poate pentru ei şi pentru cei din jur, dar eu sunt mai circumspectă, mai Toma Necredinciosul şi recunosc de ce nu, că nu am perseverenţa necesară.
Pentru ca un produs să fie bio trebuie să respecte un minim de criterii : să nu fie tratat chimic sau obţinut din seminţe modificate genetic, terenurile trebuie să nu fi fost tratate chimic şi au nevoie de o pregătire în prealabil de doi-trei ani, produsul final nu este prelucrat prin metode chimice si nu are conservanţi chimici, animalele nu trebuie hrănite cu produse care au componente substanţe chimice sau plante modificate genetic, crescute după reguli stricte privind mărimea adăpostului, lumina, inclusiv golirea şi dezinfectarea clădirilor între loturile de animale, produsele bio au un termen de valabilitate mult mai mic,etc. Regulile sunt stricte şi multe, produsele româneşti cu certificare bio trebuie să conţina sigla naţională Ae alături de logoul UE.
 .
E uşor de intuit că terenurile nefertilizate produc mai greu, că pomii netrataţi dau rod puţin, fructele se strică sau sunt atacate de dăunători, condiţiile de creştere a animalelor "într-un spirit eco" nu sunt tocmai uşor de respectat, motiv pentru care sunt convinsă că produsele bio adevărate nu sunt multe. Regulile sunt atât de clare încât orice nerespectare poate fi fatală, eu consider că şi greu de reconstituit.
Nu ştiu cât produsele bio sunt strategii de marketing şi cât chiar bio, consider că este important să mâncăm cât mai sănătos aşa cum vedem fiecare acest lucru şi cu limitele pe care ni le impunem. Sunt perfect de acord că atunci când avem de ales între două rele, trebuie să optăm pentru cel mai puţin rău. Sunt oameni care au studiat fenomenul, s-au documentat şi reacţionează în consecinţă, cunosc foarte bine şi ştiu să aleagă un produs, dar trebuie să recunoaştem că sunt foarte mulţi care merg cu valul, cărora le place trendul şi se simt cool că aleg de pe raft produsul bio scump, poate chiar necertificat şi se uită cruciş la cei care nu fac la fel.

marți, 1 februarie 2011

Baby, it's cold outside!

Freezing actually, sunt minus unsprezece grade în Bucureşti, mai rău este că temperaturile acestea sunt constante de câteva zile şi am început să ne resimţim serios. Am răcit, ieri am absentat de la job,  dacă ştiam cât este de    frig cred că spuneam pas şi astăzi, mai mult ca sigur mersul prin frigul acesta va avea urmări având în vedere că de trecut nu mi-a trecut.
Mai rău decât atât duminică seară am urmărit live şi la nicio jumătate de metru distanţă o cascadă de geam spart,  după ce am intrat accidental în uşa de la sufragerie pe care mi-o imaginam deschisă, venind dinspre bucătărie după ce stinsesem luminile în urma mea.
Crăpat nu era, eu nu am venit cu viteza sunetului....sincer chiar nu îmi dau seama cum a putut să se spargă, era geam din acela gros mat...bine ca nu am decât trei, patru zgârieturi, dar m-am trezit din starea aceea de ameţeală aferentă răcelii şi m-am speriat atât de tare de ce s-ar fi putut întâmpla încât am mai adormit pe la patru dimineaţa şi acum îmi vine să spun la toată lumea ce "tragedie" am păţit eu şi decât să spun aiurea la te miri cine, mai bine spun aici pe blog pâna îmi iese din sistem.