Bio-trend

Pornind de la acest articol: Soarele de pe strada mea, am simţit nevoia să îmi spun şi eu părerea despre produsele bio, de fapt despre acest trend tot mai popular în ziua de azi şi o să mă limitez la cele alimentare pentru că despre celelalte nu ştiu suficient şi nu am testat. Din cauza nevoilor diversificate, evoluţiei în general, curentelor trecătoare, producătorii şi comercianţii trebuie să îşi folosească măiestria pentru a-şi atinge întotdeauna scopul şi cum altfel decât aşa cum se întâmplă dintotdeauna speculând  momentul şi moda, absolut firesc chiar. Toţi vor bio pentru că e la modă şi e sănătos, e costisitor şi ne face să ne simţim bine pentru că avem grijă de noi, pentru că avem grijă de natură, pentru că suntem implicaţi şi ne pasă, ne costă timp şi bani ceea ce înseamna devotament şi preocupare, înseamnă că faci ceva în plus. Îi admir sincer pe cei care au această convingere încercând să facă mai mult poate pentru ei şi pentru cei din jur, dar eu sunt mai circumspectă, mai Toma Necredinciosul şi recunosc de ce nu, că nu am perseverenţa necesară.
Pentru ca un produs să fie bio trebuie să respecte un minim de criterii : să nu fie tratat chimic sau obţinut din seminţe modificate genetic, terenurile trebuie să nu fi fost tratate chimic şi au nevoie de o pregătire în prealabil de doi-trei ani, produsul final nu este prelucrat prin metode chimice si nu are conservanţi chimici, animalele nu trebuie hrănite cu produse care au componente substanţe chimice sau plante modificate genetic, crescute după reguli stricte privind mărimea adăpostului, lumina, inclusiv golirea şi dezinfectarea clădirilor între loturile de animale, produsele bio au un termen de valabilitate mult mai mic,etc. Regulile sunt stricte şi multe, produsele româneşti cu certificare bio trebuie să conţina sigla naţională Ae alături de logoul UE.
 .
E uşor de intuit că terenurile nefertilizate produc mai greu, că pomii netrataţi dau rod puţin, fructele se strică sau sunt atacate de dăunători, condiţiile de creştere a animalelor "într-un spirit eco" nu sunt tocmai uşor de respectat, motiv pentru care sunt convinsă că produsele bio adevărate nu sunt multe. Regulile sunt atât de clare încât orice nerespectare poate fi fatală, eu consider că şi greu de reconstituit.
Nu ştiu cât produsele bio sunt strategii de marketing şi cât chiar bio, consider că este important să mâncăm cât mai sănătos aşa cum vedem fiecare acest lucru şi cu limitele pe care ni le impunem. Sunt perfect de acord că atunci când avem de ales între două rele, trebuie să optăm pentru cel mai puţin rău. Sunt oameni care au studiat fenomenul, s-au documentat şi reacţionează în consecinţă, cunosc foarte bine şi ştiu să aleagă un produs, dar trebuie să recunoaştem că sunt foarte mulţi care merg cu valul, cărora le place trendul şi se simt cool că aleg de pe raft produsul bio scump, poate chiar necertificat şi se uită cruciş la cei care nu fac la fel.

Baby, it's cold outside!

Freezing actually, sunt minus unsprezece grade în Bucureşti, mai rău este că temperaturile acestea sunt constante de câteva zile şi am început să ne resimţim serios. Am răcit, ieri am absentat de la job,  dacă ştiam cât este de    frig cred că spuneam pas şi astăzi, mai mult ca sigur mersul prin frigul acesta va avea urmări având în vedere că de trecut nu mi-a trecut.
Mai rău decât atât duminică seară am urmărit live şi la nicio jumătate de metru distanţă o cascadă de geam spart,  după ce am intrat accidental în uşa de la sufragerie pe care mi-o imaginam deschisă, venind dinspre bucătărie după ce stinsesem luminile în urma mea.
Crăpat nu era, eu nu am venit cu viteza sunetului....sincer chiar nu îmi dau seama cum a putut să se spargă, era geam din acela gros mat...bine ca nu am decât trei, patru zgârieturi, dar m-am trezit din starea aceea de ameţeală aferentă răcelii şi m-am speriat atât de tare de ce s-ar fi putut întâmpla încât am mai adormit pe la patru dimineaţa şi acum îmi vine să spun la toată lumea ce "tragedie" am păţit eu şi decât să spun aiurea la te miri cine, mai bine spun aici pe blog pâna îmi iese din sistem.

Despre cumpărături!

Deşi încerc, atât cât îmi permite nivelul propriu de organizare, să întocmesc nişte liste de cumpărături pentru   sfârşitul de săptămâna, ma regăsesc sistematic şi cam fără greş, în fiecare seară în marketul de cartier pentru tot felul de mărunţişuri...care păgubos duc la altele şi altele, o risipă totală şi generală pe care nu reuşesc deloc să o gestionez cu succes. Dar, aceasta e o funcţie deficitară la care lucrez şi am speranţa să găsesc formula pentru răspunsul corect. Mai rău este că aseară, confruntându-mă cu o lipsă acută de însoţitor pe motiv de o delegaţie de ultimă oră, pe de o parte, iar pe de alta de tot felul de ingrediente principale şi secundare pe minus, mi-am pierdut cumplit calmul, eu cea mai răbdătoare persoană din lume faţa de persoanele străine. Când spun că mi-am pierdut calmul de tot să nu vă închipuiţi scandal şi ţipete, nu, ar fi fost bine, s-a concretizat doar cu nervi mulţi şi epitete în gând, deci nu mare lucru, dar o ieşire din schemă pentru mine. Mă simţeam vinovată pentru că aş fi dat drumul la coş, producând împrăştiere în masă de supărare. Mă confrunt cu astfel de lucruri zilnic, fac parte din rutină sunt convinsă pentru mulţi dintre noi, dar aseară pe un fond general nu foarte bun, am simţit că vreau acasă, vreau linişte şi cel puţin trei luni fără aer de Bucureşti.  Să vă spun cum a fost:
Ajung la magazin, se deschid uşile primitoare de clienţi, îmi iau un coş din acela de ţinut în mână cum sunt la marketurile mici şi pornesc la vânătoarea de cele necesare, la puţin timp după mine intră o doamnă, doamnă care s-a pus în calea fericirii mele de a ajunge la raft de cinci ori, chiar de cinci ori m-a ignorat complet în timp ce vorbea la telefon şi se holba în neant...În fine după mai multe cuvinte gen mă scuzaţi, pardon, daţi-mi şi mie voie, am reuşit şi a trebuit să fac slalom printre cumpărători cu coşul abia ţinandu-l pentru că se pare că cei din jur mă văd fie subţire tare, fie invizibilă...aici nu ştiu cine e de vină, oamenii pentru că sunt prea preocupaţi de ei, de parcă sunt stăpânii universului sau proprietarii de supermarket care din dorinţa acută  de mare diversificare lasă nişte spaţii între raioane, ceva de speriat. Ar trebui să scrie la intrare în fiecare magazin, capacitate maximă - n clienţi, şi gata nu avem voie să depaşim, aşteptăm turul următor. În fine, am ajuns la casă şi în timp ce eu ţineam cu o ultimă sforţare coşul în mâna, baiatul din faţa mea glumea tematic cu domnişoara casieră întârziind chiar după primirea bonului să se dea la o parte ca măcar să pot pune produsele pe bandă. Eram deja supărata şi obosită şi nervoasă, şi am ajuns în faţa blocului, la uşa de intrare,afară : eu cu trei plase grele, o geantă, mâini libere pentru cheie zero, înauntru : două doamne stăteau de vorbă şi se hlizeau, când m-au văzut chinuindu-mă s-au retras discret la scări.....deci da, am deschis şi uşa, am ajuns şi în casă, am mai spus câteva cuvinte "frumoase" în gând şi asta a fost seara mea.....

White Dreams

A nins duminică cu fulgi mari de poveste peste trupurile obosite ale pomilor din curtea de acasă. Era alb cât vedeai cu ochii, îmi era milă să calc pe covorul impecabil. Bineînteles că au ieşit cu toţii la pârtie, copiii cu chef şi dispoziţie de joacă, adulţii cu oful lor, că-i curtea mare şi iarna lungă şi grea....Dar a fost frumos, am mers pe jos până la bunica şi m-am simţit iar mică, pe drumul îngust făcut de paşi de trecători, cu fulgi de nea pe obraji , cu aer curat, cu vise şi speranţe. Era frumos tare acasă....
Şi-am revenit în Bucureşti, la străzi curăţate parţial, la balţi şi zapadă neagră, la râuri de netraversat în dreptul trecerilor de pietoni...

10 lucruri care îmi plac!

Am mai scris o dată aici despre lucruri care îmi plac. Voi încerca o abordare puţin diferită faţa de atunci, voi răspunde cu plăcere provocării propuse de Soarele de pe strada mea.

1. Îmi place sentimentul acela când înoţi prima dată după o pauza de căteva luni şi am impresia că sunt  cu apa o singură fiinţa şi că parcă zbor.
2. Îmi place să dansez la mine în cameră în faţa oglinzii.
3. Îmi plac norii aceea pufoşi care dau o atmosferă străvezie, mă îmbie la visare cu prinţi şi prinţese, cu mare înspumată, cu pânze albe înalţate sus pe catarg, câmpii de verde, nisip alb, păduri falnice, parcă totul în jur are alt aer şi parcă le văd prima dată; cam aşa:








4. Îmi place să citesc, deşi mă las greu convinsă la primele file..
5. Am o pasiune deosebită pentru Crăciun şi tot ce înseamnă el, sunt genul tipului din reclamă care începe din noiembrie febra pregătirilor
6. Îmi place să dorm când plouă cu stropi mari peste iarba proaspăt tunsă din curtea de acasă.
7. Îmi place să vorbesc în engleză şi nu am cu cine.
8. Îmi place să mă trezesc sâmbătă dimineaţa şi să plecam pur şi simplu la plimbare
9. Îmi place să rezolv tot felul de probleme, uneori îmi e dor de materiile din facultate la care mă duceam la examen cu plăcere şi abia aşteptam să fac testul
10. Îmi place noaptea cerul, cu milioanele de stele, îmi place să citesc despre constelaţii şi mitologie

Blog de Blog

Am primit o leapşă de la Soarele de pe strada mea, este vorba despre nominalizările pentru concursul Blog de Blog, concurs preluat de aici.  Daca doriţi să participaţi tot ce trebuie să faceţi este să preluaţi categoriile de pe blogul Doamei Verona , să faceţi nominalizările voastre pe blogul propriu, apoi să trimiteţi linkul cu postarea comentând la articolul Blog de Blog. 
Voi face şi eu o scurtă introducere aşa cum se cuvine. Chiar dacă nu scriu des, aşa cum aş vrea, din motive de lipsă de inspiraţie satisfăcătoare pentru dorinţele mele, de mult timp am vrut să vorbesc aici despre blogurile de mămici, şi acum am ocazia perfectă. La început au fost câteva bloguri ale unor tineri care încercau să îşi povestească nemulţumirle cu umor, iar mai apoi am descoperit primul blog al unei mame care m-a fascinat imediat şi am rămas addicted. 
De ce, simplu, pentru că au poveşti, pentru că au informaţie, pentru că au umor, pentru că mă simt parte din lumea lor de fiecare dată cănd le trec pragul şi rămân cu gustul placut al unei ceşti de ceai divin savurat în compania celor mai dragi prieteni. E incredibil cât de multe au de spus, pe lânga milioanele de informaţii utile despre meseria de părinte, e incredibil cât de mult mai mult de atât sunt aceste doamne pe lânga faptul că sunt mame şi e incredibil să poţi descoperi aceste lucruri. E admirabil faptul că se ajută între ele şi că împart cu noi atâtea informaţii.
Pentru mine blogurile de mămici reprezintă o galaxie de sine stătătoare în universul blogurilor şi sunt recunoscătoare că pot călatori prin ea şi îmi pare rau ca ele nu au atenţia pe care o merită şi pe care ar trebui să o simtă.
Nu ştiu dacă am voie să fac mai multe nominalizări la o singură categorie, dar nu pot să ma abţin. Aşa că:


1. Marele premiu - Pentru că-mi place
Ada - pentru că este primul blog de mămică pe care l-am citit, l-am îndrăgit din prima clipă şi datorită ei am descoperit această lume, pentru că Ada are multe lucruri de spus în foarte multe domenii

3. Blogul cu cel mai mult umor
Vremuri - pentru că povesteşte frumos şi cu umor


4. Cel mai bun cititor/comentator
Maria şi Radu pentru că îmi citea mereu gândurile şi pentru că îmi lipseşte


5. Cel mai bun blog de păstrarea memoriei
Alina Downunder pentru că are amintiri frumoase de păstrat, pentru că le aşterne cu măiestrie, pentru că are multe de povestit
Soarele de pe strada mea pentru că este cel mai frumos blog pe care l-am descoperit în 2010, pentru că îl citesc cu drag şi interes, pentru că pe strada lor e mereu soare:)
Jurnal din burtică pentru că are multe de spus pe lângă faptul că este o mamă desăvârşită
About Eva pentru că scrie frumos şi are amintiri pe măsură


8. Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă
De-a mama, tata şi copiii pentru că o citesc întotdeauna cu plăcere 
Vorbele -pentru că citesc cu drag amintirile ei din ţara iernilor de poveste
Darul iubirii noastre pentru ca îmi place
Gânduri pentru Ana pentru că îmi e dor de poveştile ei


11. Cel mai bun blog vizual (foto, grafică)
Lentilă de cauciuc pentru că imi plac fotogragiile ei
This, that and all of what, pentru că nu consider că sunt subiectivă când spun că are un talent nativ chiar dacă e sora mea, la cât mai multe fotografii încărcate pe blog


17. Blogul pasiunii (profesiune, hobby). Aici vor intra blogurile culinare, de modă, de design, grădină, cîini-pisici, călătorii, colecţii. Desigur, juriul va putea să acorde mai multe premii, dacă va fi cazul.
Calatorului ii sade bine cu drumul


18. Premiul de popularitate
Călătoria unui bob de orez cu urechiuşe pentru că o citesc cu plăcere şi o admir pentru eforturile pe care le face pentru 
a-şi respecta convingerile în legătură cu o viaţă cât mai sănătoasa

Crazy days

Am o săptămână nebună, azi talazurile s-au micşorat simţitor dar am senzaţia că e vineri seară şi mai este până atunci. Am alergat în şapte direcţii deodată şi se pare că am ajuns la destinaţie, acum rămâne de văzut dacă scopul prezenţei mele a fost notat şi apreciat.
Am elaborat proceduri de lucru şi am reuşit în final să îmi expun punctul de vedere şi să se facă pe ici pe colo unele modificări, victoria a fost destul de dulce, chiar dacă a trebuit să renunţ la unele, de cele de care mă durea mai tare am convins...aşa că sunt happy.
Mai sunt fericită pentru că sâmbătă o să merg acasă, la mămica mea, nu ştiam unde să mai ascund atât de mult dor. Aşa că una pentru alta a fost "a good day for science", vorba lui Dexter, aş mai vrea doar să gătesc ceva diseară, să aibă şi domnişoara sora mea ce mânca, pentru că e în sesiune. Mi-aş dori  să dorm toată sesiunea ei, deşi anul acesta a început promiţator, nu mai are aceeaşi privire de "da-te din calea mea sau o să o sa te leg şi o sa te bag sub pat la tine în cameră". Acum pot să şi vorbesc cu ea, fără priviri ucigătoare, chiar şi propoziţii mai lungi de trei cuvinte. Drept recunoştinţă o să îi gătesc ceva să îi placă şi să fie uşor de încălzit şi de mestecat şi de dus la ea în cameră pentru că în sesiune, nu-i aşa....bucătăria e departe şi frigiderul imposibil de deschis.
 Eu în sesiune aş fi mâncat tot timpul şi orice, Adina mea nu ar mânca nimic, îmi vine să îi dau în guriţă, dar nici eu nu sunt acasă toată ziua...aşa că o să îi pun bileţele şi indicatoare către bucătărie şi un bilet mare pe frigider :
"Deschide-ma, eu sunt frigiderul!".....o să fie distractiv.