Reflections on a cold winter night

Privirea aceea absolut delicioasă a copilaşilor, când tu le spui nu te duce acolo, şi ei fug repejor repejor cu mersul lor legănat de început de paşi direct spre direcţia interzisă e preferata mea. Şi în plus se pare că şi eu am rămas cam pe la acelaşi stadiu pentru că spune-mi mie NU, TREBUIE sau AŞA SE FACE, AŞA E TRADIŢIA, OBICEIUL şi ai obţinut reversul garantat. Mi se aprind antenuţele şi se dă alarma în toţi porii fiinţei mele. Aşa cum era de aşteptat întrebarea mea preferată este "de ce?", deci nu am depăşit deloc vârsta copilăriei mici, pot sta liniştită că sunt tânără, de ce trebuie, de ce se face aşa, de ce, de ce, de ce şi bineînteles nu vreau, eu vreau întotdeauna altceva.
Recent am descoperit un citat interesant conform căruia nu se mai aplică celebra zicală românească, dacă doi îţi spun că ai băut prea mult te duci şi te culci, oferindu-mi o abordare mai interesantă "Whenever you find yourself on the side of the majority, it’s time to pause and reflect.” Mark Twain. Deci, în concluzie nu e o problemă că tot  ce e nu, tradiţie, obicei şi nu îmi oferă o explicaţie logică, de bun simţ, probată cu succes şi în ton cu firea mea la întrebarea "de ce" produce în sistemul meu de operare erori ce trebuie înlăturate, şi cum în ultimul timp s-au cam pus toţi cu răul pe mine voiam să cer o mână de ajutor...ceva azil politic, măcar virtual, se poate:))?

Despre Sfântul Valentin, cu dragoste

Sfântul Valentin se sarbătoreşte de către ortodocsi pe treizeci iulie, el s-a născut în anul 175 în regiunea Umbria, din Italia, a trăit aproape o sută de ani făcând numeroase minuni. A murit din ordinul prefectului Placid Furius, în timpul persecuţiilor împăratului Marc Aureliu, sursa aici. Astfel încât pe 14 februarie pentru noi nu există în calendar niciun Sfânt Valentin, dar sărbătorim cu împrumut Ziua Îndragostiţilor. E adevărat că se întâmplă mai mult o comercializare decât un simbol în sine, dar ce nu este despre marketing azi...Crăciunul, Paştele, Haloweenul mai nou, cred că mai avem puţin şi luăm şi Ziua Recunoştinţei cu  tot cu aferentul curcan umplut pentru că de ce nu Ziua Recoltei a noastră nu mai e aşa distractivă. Din fericire nu simt presiunea acestei zile prin manifestarea excesivă a celor din jur, iar magazinele pline de inimioare şi ciocolată ambalată festiv nu mă deranjează pentru că lumea în care trăim este una speculativă şi pot înţelege nevoia economică prin care se urmăreşte un scop clar. Aşa că având în vedere că orice zi e bună să ne sărbatorim dragostea pentru el sau ea, sau de ce nu pentru toţi cei pe care îi iubim şi pentru că în vârtejul de fiecare zi uităm, e bună o zi care să ne amintească, neapărat condiţia ar fi să sărbatorim şi Dragobetele sau măcar dacă nu ne place să stabilim o zi a îndrăgostiţilor românească pe la mijloc, să nu mai fie nevoie să cumpărăm cadou la puterea a doua.
Una peste alta de iubire avem nevoie mereu, în orice formă ar fi aşa că Happy Valentine's Day şi La multi ani de Dragobete tuturor celor care iubesc!

Manual de utilizare

Probabil când am apărut pe lume ca o floricică din aceea carnivoră  întruchipată angelic într-o nu mă uita, glumesc desigur, în fine, cred că aveam cel puţin o duzină de manuale de utilizare pe care cineva le-a pierdut pe drum, intenţionat sau nu şi m-a cam lăsat în pom. Am rămas singură şi tristă fără să ştie nimeni ce butoane fac ce, cum funcţionează refreshul, cum se revine la setările din fabrică, ce te faci când rămâne pe "mute" sau din contră e volumul prea tare, acestea fiind desigur problemele minore de utilizare frecventă. Am fost mereu un pic prea visătoare şi prea greu de intuit, una din problemele mari pe care am reuşit să o mai rezolv pe ici pe colo în zilele noastre este faptul că mi-am dorit  ca cei din jurul meu să mă simtă şi sa îsi dea seama singuri de ce am nevoie de la ei fără să vorbesc eu prea mult...Dar e un mit, oricât ai cunoaşte pe cineva, oricât l-ai iubi, că îi eşti soră, mamă, tată sau iubit este pe lângă un exerciţiu de atenţie, concentrare şi bună intuiţie, un efort destul de mare care implică uneori chiar neglijarea propriei persoane, eu sunt destul de intuitivă ca fire şi de multe ori aşteptam acelaşi lucru de la cei din jur, dar ceea ce pentru mine era piece of cake pentru ceilalţi nu era la fel de la îndemână. Este un exemplu pozitiv pentru că am învăţat să vorbesc mai mult deşi nu e la fel de distractiv. Poate că această dorinţa a mea ţinea de nematurizare, de faptul că sunt o fire mai melancolică sau poate că noi fetele simţim  împlinirea şi atenţia de care avem nevoie permanent atunci când suntem intuite, poate toate la un loc.
Dar am înteles de ceva timp, trebuie să spui ce vrei, exact cum vrei pentru că pe urmă rişti să fii greşit înteles. Acum trebuie să mă lămuresc doar cu celelalte unmiliardnouămilioanenouăsutenouazezişinouădemii de butoane şi circuite, comenzi şi disfuncţionalităţi în lipsa unui manual de utilizare corespunzător.

Tips&Tricks

     Am realizat încă o dată de curând ce mare diferenţă există între o dietă pentru pierderea kilogramelor în plus şi un regim alimentar impus de prezenţa unei afecţiuni şi cât de norocoşi suntem atunci când ne permitem să avem mustrări de conştinţă  dacă am consumat o prăjitură în plus pentru că ne-am abătut de la planul caloric şi nu pentru că ne-a crescut peste limite glicemia de exemplu. Aveam tendinţa uneori să le pun pe toate în aceeaşi categorie, să spun că dacă eu am reuşit să ţin o dietă şi să slăbesc poate oricine şi nu este deloc greu de urmat un regim transformat pe parcurs în stil de viaţă, dar nu poţi compara limite impuse personalizate şi derogări fără consecinţe majore sau imediate cu regulile stricte şi clare de la care nu te poţi abate. Aşa că tuturor celor care trebuie să ţină un regim strict le doresc voinţă şi sănătate multă, iar pentru noi ceilalţi care avem probleme cu menţinerea siluetei sau excesul de kilograme am câteva idei de reuşită:
Nu contează că începi o dietă luni, marţi, miercuri, joi, ziua ideală este cea în care ne simţim pregătiţi şi motivaţi.
Când te hotărăşti să faci pasul, fă puţina curăţenie în frigider eliminând sau măcar aşezând pe rafturi separate tentaţiile cele mai mari.
Nu aştepta să îţi fie foame, încearcă să consumi alimente cu un conţinut caloric scăzut şi include în dieta ta mâncăruri favorite adaptate, de exemplu dacă adori pur şi simplu dulciurile şi nu poţi renunţa la ele sub nicio formă încearcă să consumi în locul lor fructe sau îngheţată care are un aport energetic mai scăzut cu bucăţi de fructe, astfel pare mult şi avem de fapt un bol cu multe fructe şi puţină îngheţată, arată şi este delicios.
În prima parte a zilei( nu o voi spune ca axioma pentru că a funcţionat pentru mine, nu pot generaliza) eu am mâncat mai consistent fără să îmi fac foarte multe probleme privind caloriile.
Mişcarea face minuni, la mine a funcţionat chiar şi doar mersul pe jos, pentru că nu sunt o sportivă şi nu am avut niciodată voinţa necesară să merg la sală sau la alergat.
"Ronţaitul" este cel mai mare duşman, dar pentru cei împătimiţi există variante şi aici : morcov, măr, portocală, chiar şi seminţe de floarea soarelui la cuptor în cantităţi moderate.
Stabiliţi o zi pe săptămână când vă puteţi face de cap în condiţiile proprii impuse.
Întodeauna primele doua luni sunt mai grele, apoi dispar poftele, intervine obişnuinţa şi este mult mai usor.
Dar cel mai important lucru pe care l-am descoperit este că mâncarea sănătoasă, cât mai naturală şi puţin procesată în cantităţi rezonabile, la ore rezonabile şi eliminând grăsimile nu îngraşă niciodată.
Ce am descoperit eu că este absolut delicios, sănătos şi nu îngraşă şi nu le-aş mai da acum nici chiar pe cartofi prăjiţi: omletă cu toate legumele pe care mi le doresc în teflon fără ulei, tocăniţă de legume, cartofi copţi, salată de pui fără maioneză, variante light şi degresate pentru brânzeturi, salată de fructe cu o lingură de îngheţată de vanilie în loc de una de frişcă, pui, peşte la cuptor cu legume, sărmăluţe din piept de curcan fără grăsimea aferentă.....şi lista poate continua.

Bio-trend

Pornind de la acest articol: Soarele de pe strada mea, am simţit nevoia să îmi spun şi eu părerea despre produsele bio, de fapt despre acest trend tot mai popular în ziua de azi şi o să mă limitez la cele alimentare pentru că despre celelalte nu ştiu suficient şi nu am testat. Din cauza nevoilor diversificate, evoluţiei în general, curentelor trecătoare, producătorii şi comercianţii trebuie să îşi folosească măiestria pentru a-şi atinge întotdeauna scopul şi cum altfel decât aşa cum se întâmplă dintotdeauna speculând  momentul şi moda, absolut firesc chiar. Toţi vor bio pentru că e la modă şi e sănătos, e costisitor şi ne face să ne simţim bine pentru că avem grijă de noi, pentru că avem grijă de natură, pentru că suntem implicaţi şi ne pasă, ne costă timp şi bani ceea ce înseamna devotament şi preocupare, înseamnă că faci ceva în plus. Îi admir sincer pe cei care au această convingere încercând să facă mai mult poate pentru ei şi pentru cei din jur, dar eu sunt mai circumspectă, mai Toma Necredinciosul şi recunosc de ce nu, că nu am perseverenţa necesară.
Pentru ca un produs să fie bio trebuie să respecte un minim de criterii : să nu fie tratat chimic sau obţinut din seminţe modificate genetic, terenurile trebuie să nu fi fost tratate chimic şi au nevoie de o pregătire în prealabil de doi-trei ani, produsul final nu este prelucrat prin metode chimice si nu are conservanţi chimici, animalele nu trebuie hrănite cu produse care au componente substanţe chimice sau plante modificate genetic, crescute după reguli stricte privind mărimea adăpostului, lumina, inclusiv golirea şi dezinfectarea clădirilor între loturile de animale, produsele bio au un termen de valabilitate mult mai mic,etc. Regulile sunt stricte şi multe, produsele româneşti cu certificare bio trebuie să conţina sigla naţională Ae alături de logoul UE.
 .
E uşor de intuit că terenurile nefertilizate produc mai greu, că pomii netrataţi dau rod puţin, fructele se strică sau sunt atacate de dăunători, condiţiile de creştere a animalelor "într-un spirit eco" nu sunt tocmai uşor de respectat, motiv pentru care sunt convinsă că produsele bio adevărate nu sunt multe. Regulile sunt atât de clare încât orice nerespectare poate fi fatală, eu consider că şi greu de reconstituit.
Nu ştiu cât produsele bio sunt strategii de marketing şi cât chiar bio, consider că este important să mâncăm cât mai sănătos aşa cum vedem fiecare acest lucru şi cu limitele pe care ni le impunem. Sunt perfect de acord că atunci când avem de ales între două rele, trebuie să optăm pentru cel mai puţin rău. Sunt oameni care au studiat fenomenul, s-au documentat şi reacţionează în consecinţă, cunosc foarte bine şi ştiu să aleagă un produs, dar trebuie să recunoaştem că sunt foarte mulţi care merg cu valul, cărora le place trendul şi se simt cool că aleg de pe raft produsul bio scump, poate chiar necertificat şi se uită cruciş la cei care nu fac la fel.

Baby, it's cold outside!

Freezing actually, sunt minus unsprezece grade în Bucureşti, mai rău este că temperaturile acestea sunt constante de câteva zile şi am început să ne resimţim serios. Am răcit, ieri am absentat de la job,  dacă ştiam cât este de    frig cred că spuneam pas şi astăzi, mai mult ca sigur mersul prin frigul acesta va avea urmări având în vedere că de trecut nu mi-a trecut.
Mai rău decât atât duminică seară am urmărit live şi la nicio jumătate de metru distanţă o cascadă de geam spart,  după ce am intrat accidental în uşa de la sufragerie pe care mi-o imaginam deschisă, venind dinspre bucătărie după ce stinsesem luminile în urma mea.
Crăpat nu era, eu nu am venit cu viteza sunetului....sincer chiar nu îmi dau seama cum a putut să se spargă, era geam din acela gros mat...bine ca nu am decât trei, patru zgârieturi, dar m-am trezit din starea aceea de ameţeală aferentă răcelii şi m-am speriat atât de tare de ce s-ar fi putut întâmpla încât am mai adormit pe la patru dimineaţa şi acum îmi vine să spun la toată lumea ce "tragedie" am păţit eu şi decât să spun aiurea la te miri cine, mai bine spun aici pe blog pâna îmi iese din sistem.

Despre cumpărături!

Deşi încerc, atât cât îmi permite nivelul propriu de organizare, să întocmesc nişte liste de cumpărături pentru   sfârşitul de săptămâna, ma regăsesc sistematic şi cam fără greş, în fiecare seară în marketul de cartier pentru tot felul de mărunţişuri...care păgubos duc la altele şi altele, o risipă totală şi generală pe care nu reuşesc deloc să o gestionez cu succes. Dar, aceasta e o funcţie deficitară la care lucrez şi am speranţa să găsesc formula pentru răspunsul corect. Mai rău este că aseară, confruntându-mă cu o lipsă acută de însoţitor pe motiv de o delegaţie de ultimă oră, pe de o parte, iar pe de alta de tot felul de ingrediente principale şi secundare pe minus, mi-am pierdut cumplit calmul, eu cea mai răbdătoare persoană din lume faţa de persoanele străine. Când spun că mi-am pierdut calmul de tot să nu vă închipuiţi scandal şi ţipete, nu, ar fi fost bine, s-a concretizat doar cu nervi mulţi şi epitete în gând, deci nu mare lucru, dar o ieşire din schemă pentru mine. Mă simţeam vinovată pentru că aş fi dat drumul la coş, producând împrăştiere în masă de supărare. Mă confrunt cu astfel de lucruri zilnic, fac parte din rutină sunt convinsă pentru mulţi dintre noi, dar aseară pe un fond general nu foarte bun, am simţit că vreau acasă, vreau linişte şi cel puţin trei luni fără aer de Bucureşti.  Să vă spun cum a fost:
Ajung la magazin, se deschid uşile primitoare de clienţi, îmi iau un coş din acela de ţinut în mână cum sunt la marketurile mici şi pornesc la vânătoarea de cele necesare, la puţin timp după mine intră o doamnă, doamnă care s-a pus în calea fericirii mele de a ajunge la raft de cinci ori, chiar de cinci ori m-a ignorat complet în timp ce vorbea la telefon şi se holba în neant...În fine după mai multe cuvinte gen mă scuzaţi, pardon, daţi-mi şi mie voie, am reuşit şi a trebuit să fac slalom printre cumpărători cu coşul abia ţinandu-l pentru că se pare că cei din jur mă văd fie subţire tare, fie invizibilă...aici nu ştiu cine e de vină, oamenii pentru că sunt prea preocupaţi de ei, de parcă sunt stăpânii universului sau proprietarii de supermarket care din dorinţa acută  de mare diversificare lasă nişte spaţii între raioane, ceva de speriat. Ar trebui să scrie la intrare în fiecare magazin, capacitate maximă - n clienţi, şi gata nu avem voie să depaşim, aşteptăm turul următor. În fine, am ajuns la casă şi în timp ce eu ţineam cu o ultimă sforţare coşul în mâna, baiatul din faţa mea glumea tematic cu domnişoara casieră întârziind chiar după primirea bonului să se dea la o parte ca măcar să pot pune produsele pe bandă. Eram deja supărata şi obosită şi nervoasă, şi am ajuns în faţa blocului, la uşa de intrare,afară : eu cu trei plase grele, o geantă, mâini libere pentru cheie zero, înauntru : două doamne stăteau de vorbă şi se hlizeau, când m-au văzut chinuindu-mă s-au retras discret la scări.....deci da, am deschis şi uşa, am ajuns şi în casă, am mai spus câteva cuvinte "frumoase" în gând şi asta a fost seara mea.....