Nu stiu din ce cauza aveam senzatia ca in ultimul timp s-a mai renuntat la obsesia aceea a fetelor de a fi foarte, foarte slabe, cat mai slabe, ajungand chiar aproape de o granita care categoric nu trebuie trecuta, granita care depasita duce in general la pierderea sanatatii care pana la urma e cea mai de pret.
Am avut ocazia sa stau in weekendul care a trecut fata in fata cu o domnisoara de 16 ani, frumoasa, educata, inteligenta, foarte bine proportionata si am legat o discutie in timpul careia am aflat cu stupoare cat de arzator isi doreste ea sa slabeasca, si ca are ca modele de frumusete genul acela de fete slabe, anorexice. Am incercat sa ii spun ca pentru mine ele nu intruchipeaza in niciun caz frumusetea si ca imediat ce te uiti la ele iti dai seama ca au o problema, nici macar modelele nu mai sunt atat de slabe astazi. Mi-a comunicat ca ea este dispusa sa faca orice ca sa fie "atat de slaba", de la infometare pana la pastile de slabit si nu am mai stiut ce sa ii mai spun pentru ca toate eforturile mele mi s-au parut in zadar in fata unui adolescent care nu vrea sa asculte. Pastilele pentru slabit, majoritatea nu functioneaza, iar cele care sa spunem ca ar functiona sunt extrem de daunatoare pentru organism. Problema e cat se poate de reala, credeam ca fetele sunt informate de ce inseamna anorexie, ce inseamna bulimie si inteleg ca nu toate putem avea aceeasi conformatie a corpului. Slabitul pentru ea mi s-a parut o obsesie care nu o mai lasa sa se vada in oglinda asa cum este, pana la urma e o problema si a psihicului, ajungi sa te vezi deformat desi arati foarte bine. Am crezut ca a trecut moda Kate Moss in perioada cand era foarte slaba, moda balerinelor infometate si nu inteleg de ce fete tinere, care arata foarte frumos, se incadreaza perfect in standardele de greutate se vad grase...
Ce le-as spune eu acestor fete : daca toti in jurul vostru va spun ca aratati foarte bine si voi totusi vreti sa slabiti, intrebati un medic nutritionist, daca va va spune acelasi lucru este clar ca voi aveti o problema si daca admiteti acest lucru, ati facut primul si cel mai important pas spre rezolvare. Nu stiu de ce traim impovarati de complexe care nu isi au rostul, care nu sunt reale si de ce realizam intotdeauna tarziu acest lucru, viata ar fi mult mai simpla fare ele, de multe ori trebuie sa luptam noi cu noi pana sa putem duce bataliile adevarate din valtoarea vietii.
Sper doar sa fie o toana adolescentina si o exagerare voita in fata unei persoane dispuse sa asculte cu interes.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu