A trecut şi Crăciunul, parcă pe cât de mare este nerăbdarea mea aşteptându-l pe atât de repede trece. Anul ce vine voi încerca să ma joc puţin cu răbdarea mea şi să am mai multă, poate nu voi mai fi dezamăgită, a trecut Crăciunul şi a trecut cu peripeţii.
Aşteptam să mă încarc cu măcar o tonă, două de bună dispoziţie, relaxare şi odihnă, cu un pic de zen. Acum nu mai aştept nimic, mie nu mi-a plăcut niciodata Revelionul, nu îl înteleg, nu am nicio tradiţie, o simţire aparte sau un simbol, mi se pare o noapte ca oricare alta, o noapte în care mă culc târziu.
Aşa că mi-aş dori o noapte de Anul Nou liniştită care să îmi strecoare în suflet tot albul de care am nevoie...aş vrea să stau în braţele cuiva special, să ningă afară, să văd fulgii plutind uşor şi aşezându-se alene, crengile copacilor obosite de atâta nea şi alb alb peste tot, să respir prin toţi porii linişte şi aşezare, să găsesc şi să mă regăsesc, să ne regăsim cu lucrurile importante pentru noi. A doua zi să ma trezesc tărziu în patul meu cu lenjerie roşie, să stau în el toată ziua şi să ne amuzăm de filme fără sens, să ningă şi iar să ningă, seara să ne hotărăm că ar fi cazul să ieşim din casă pe sub bolta de alb, să ne plimbăm câtiva metri şi să ne întoarcem râzănd că e prea frig să mergem prea mult şi să nu conteze pentru că în acel moment nu e nimic de făcut, facem doar ce vrem noi atât cât şi când vrem...aş vrea ca trebuie să existe mai puţin şi să îmi guverneze viaţa mai puţin, m-am săturat de trebuie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu