Efect de provincie!

Lucrând din greu între Crăciun şi Anul Nou am lăsat nişte probleme nerezolvate pentru 31 decembrie când nu ma mai aflam în Bucureşti şi a trebuit să le rezolv prin provincie. Una din probleme era să pun nişte bani într-un cont la o bancă, nu dăm nume. Cum mă aflam eu printr-un orăşel de munte mă înamerz cu buletinul, contul bancar în care trebuia să depun şi normal, numerarul şi mă prezint la doamna de la ghişeu. I-am întins o hârtie pe care era trecut IBAN-ul, foarte fericită că e deschis şi voi rezolva. Problemele au apărut de la prima consultare a bazei de date, contul nu era corect după doamna, sun la titular, confrunt, acelaşi cont. Doamna de la ghişeu a ajuns la concluzia că în loc de o cifră ar trebui să fie o literă şi că aşa ar merge. Cum toate celelalte date corespundeau ma gândesc că aşa o fi şi trecem la etapa numărul doi când predau banii spre depunere, care ei bine se pare că nu poate fi făcută pentru că doar titularul poate depune în acel cont. Cred că dacă aş fi trăit într-o revistă de benzi desenate aş fi avut numai semne de întrebare sau exclamare deasupra capului, am decis totuşi să nu mă enervez şi să ies din scenă discret, cu graţie.
Când să mă urc frumos în maşină şi să plec mai departe în treaba mea văd că alearga cineva după mine, credeam că mi se pare, autografe nu am mai dat până acum, vedeta nu sunt....era tanti de la bancă, voia să îmi spună că a greşit ea, contul pe care i-l dădusem iniţial era corect şi evident că se pot face depuneri. Am fost dispusă să mai încerc o dată şi am respirat uşurată când am văzut că a mers.
M-am simţit puţin prin zona crepusculară, dar nu m-am enervat foarte tare, nu merg pe principiul că oamenii de la ghişee sunt toţi incompetenţi doar că greşelile lor sunt mai sesizabile şi costă mai mult.
Am apreciat sincer că şi-au dat silinţa să rezolve chiar dacă greşeala era a lor, cine ar fi alergat după mine prin Bucureşti pentru ceva similar.