Eu nu am un copil încă, nu am crescut un copil, de aceea consider că părerea mea nu este în niciun caz la fel de pertinentă ca a unui părinte. Ce mă împinge să scriu despre acest lucru este faptul că în ultimul timp am asistat voit sau nevoit la foarte multe discuţii despre cum trebuie crescut şi educat un copil.
Ce m-a deranjat cel mai tare la aceste discuţii purtate de colegi, prieteni, cunoştinţe este înverşunarea celor care susţineau punctul lor de vedere ca unanim valabil, descalificând toate celelalte păreri şi simţindu-se regi absoluţi, felul în care işi priveau cu dispreţ partenerii de dialog. De când mă ştiu încerc să accept fiecare idee a celor din jur, să o analizez prin filtrul propriu şi să îi pun o etichetă pentru mine şi atât, îmi plac ideile, îmi place să le ascult şi să invăţ din ele mai mult decât atât încerc să le respect pe fiecare în parte chiar dacă uneori îmi e greu, lucrez aici, nu simpatizez deloc să tai şi să spânzuri în declaraţii. Nu vreau să vorbesc despre cazurile excepţionale şi tragice ale educaţiei date de unii parinţi, mă gândesc doar la familii normale, părinţi normali care încearcă să facă pentru copiii lor ce consideră că este mai bun.
Sunt copii răsfăţaţi, copii care nu sunt responsabilizaţi în niciun fel, copii prea protejaţi, copii spartanic crescuţi cu setul de reguli şi proceduri de rigoare.
Ce cred eu....acum când nu sunt încă părinte :
Cred că fiecare părinte are dreptul să îşi crescă propriul copil aşa cum consideră, repet nu vorbesc despre cazuri excepţionale, fără să i se spună ce, cum, de câte ori greşeşte mai ales în cercuri care nu permit apropierea necesară pentru un astfel de sfat.
Cred că fiecare părinte îşi simte copilul, simte nevoile acestuia, îsi poate da seama unde trebuie să fie mai drastic şi unde îngăduitor.
Cred că un copil nu poate fi educat la fel ca un căţeluş cum am mai auzit, un copil trebuie ascultat, respectat şi înţeles astfel încât personalitatea şi încrederea lui să aibă valorile necesare devenirii sale.
Mai cred că toţi avem dreptul la o părere : părinţi, copii, sfătuitori ai părintilor fără să fie la rândul lor părinţi, cel mai important este cum alegem să ne exprimăm părerea.
Ai dreptate, numai ca suntem, inconjurati de lume fel si fel. E bine sa asculti si sa pastrezi ceea ce crezi de cuviinta, si de aplicat, la fel.Multe sfaturi sunt bine-venite, altele rautacioase. O sa iti vina randul si o sa te confrunti.
RăspundețiȘtergerePupici
Da sunt convinsa, ma doare cand sunt pusi la zid parinti care imi sunt colegi, imi imaginez cum va fi cand voi fi eu subiect de dezbatere:))dar asa sunt oamenii...
RăspundețiȘtergerePupici si de la mine:)
"un copil trebuie ascultat, respectat şi înţeles astfel încât personalitatea şi încrederea lui să aibă valorile necesare devenirii sale"
RăspundețiȘtergereai spus deja totul. Nu-i intotdeauna usor sa-ti respecti si sa-ti asculti copilul, dar asta-i un principiu foarte sanatos de educatie.
Realizez atat cat se poate atunci cand iti lipseste o experienta si imi dau seama ca, desi e cel mai frumos lucru din lume sa ai un copil, usor nu este deloc.
RăspundețiȘtergereHmmm...ai spus multe lucruri adevarate in postarea ta! Inainte sa o am pe Catinca priveam in jurul meu si, ca orice om (pentru ca da, toti suntem oameni) nu ma puteam impiedica sa nu pun "etichete" copiilor altora...cu toate astea niciodata, dar niciodata nu mi-am permis sa ma bag in viata lor sau a parintilor pentru ca intotdeauna mi-am spus ca va veni si randul meu. Cand mi-a venit randul :D, m-am trezit asaltata de teorii, babisme, filosofii, judecati si constructii logice sau mai putin logice privind cresterea si educarea copilului. Este frustrant la inceput, pe parcurs te obisnuiesti sa "filtrezi" informatiile si sa "bagi in seama" doar ceeea ce este cu adevarat util. Din nefericire, pentru ca suntem oameni, o repet, nu vei putea, nici macar dupa ce vei deveni mama, sa te abtii sa nu pui - in gandul tau (altii o fac cu voce tare) etichete despre comportamentul copiilor pe care ii vezi, despre educatia care li se da etc. Important este sa constientizezi cu adevarat ca fiecare copil este unic, are un caracter unic si fiecare parinte este diferit de tine - ca atare va reactiona/educa/vedea lucrurile altfel decat tine. Cred ca am spus, cu alte cuvinte....ce ai spus si tu! Pup
RăspundețiȘtergereDa exact, e imposibil sa nu avem o parere, important e daca si cum o exprimam.
RăspundețiȘtergereOamenii sunt foarte diferiti, trebuie sa ne aceptam si sa nu pretindem sa fie toti la fel ca noi, avem libertatea sa ne alegem in jurul nostru oameni compatibili cu noi si sa incercam sa nu comentam atat de mult sau dur deciziile celor care nu ne sunt asa apropiati pentru ca o eticheta cu siguranta punem.
Da si eu cred ca am spus amandoua aceleasi lucruri.
Te pup si eu:).