Deşi sunt oarecum visătoare sunt la fel de foarte bine ancorată în realitatea proprie, desigur bazată pe o analiză logică care uneori poate dura chiar multişor. Îmi place să mă gândesc şi mă gândesc mult tare, uneori obosesc şi eu, cei din jur săracii sunt epuizaţi de mult. Dar voiam să spun de fapt că eu nu cred în Moş Crăciun, moşul acela în roşu, gras şi îmbujorat, cu barbă albă şi sanie trasă de reni cu nasul luminos, nu am crezut niciodată. Nu îmi amintesc momentul în care am realizat că moşul nu există, nu am avut niciun fel de şoc, dintotdeauna parcă am ştiut ca el e o poveste, însă magia Crăciunului am simţit-o mereu, moşul e bucuria din ochii celui care primeşte un cadou, bucurie care ţi se întoarce înzecit. De foarte mică chiar cotrobăiam toate posibilele ascunzişuri potrivite pentru daruri, nu prea eşuam, era imposibil să nu le găsesc şi totuşi chiar şi aşa nu aveam răbdare să aştept până dimineaţa să le găsesc sub brad, trebuia să vină de seara moşul, altfel se lăsa cu plânsete, mama se conforma. Găseam şi cadourile surorii mele, ea se ţinea după mine, voia să ştie, să vadă şi ea, îi arătam doar o parte la multele ei insistenţe dar păstram întotdeauna o altă parte să fie surpriză. Abia târziu nu am mai găsit darurile şi aceasta pentru că m-am lăsat de căutat nu pentru că abilitatea mea lăsa vreun pic de dorit. Eram şi eu moş la rândul meu, mamei trebuia neapărat să îi iau ceva, când eram prea mică să strâng bani din timpul anului sau să merg la colindat pe la bunica îi scotoceam printre cosmetice şi credeam eu că ea a uitat că are un anume săpun/parfum/fard/orice şi i-l puneam sub brad. Bineînteles că ea ştia de unde este dar se bucura şi eu eram aşa de mulţumită.
Deci cam aşa cum nu cred în Moşul traditional nu cred nici în iepuraşul de Paşte, în spiriduşii verzi şi cu atât mai puţin în zodiile prezentate de Neti. O singură dată mi s-a potrivit horoscopul, scria că viaţa mea se va schimba şi am intrat la facultate în săptămâna aceea. În această dimineată ploua cu bani la toate zodiile, mai puţin la soţul meu săracul, toti primesc bani, el are de dat, incredibil nu alta, o singură zodie are de dat bani la toate celelalte unsprezece care stau la prindere. Deci aveţi grija, fecioarele au de dat!
Eu nu-s fecioara si tot am de dat. Si nu cred ca toti nebunii aia de se inghesuie prin magazine sunt fecioare!
RăspundețiȘtergereAr fi culmea nu? Si eu am de dat si nici eu nu sunt fecioara, e cam clar ca ne minte Neti nu?:P
RăspundețiȘtergeretoti avem de dat, fir-ar...
RăspundețiȘtergeree bine totusi ca crezi in magia sarbatorilor, asta conteaza de fapt. sa crezi in ceva.
Da:), datorita mamei in mare parte.
RăspundețiȘtergereDa asa ma gandeam si eu, la pro erau numai prime si bonusuri si iarasi prime:))
eu nu inteleg nimic .... imi apar numai patratele... sau asa trebuia? am ratat ceva?
RăspundețiȘtergereNu trebuia sa apara patratele...toate posturile iti apar asa?
RăspundețiȘtergereUite il pun aici in comment:
Deşi sunt oarecum visătoare sunt la fel de foarte bine ancorată în realitatea proprie, desigur bazată pe o analiză logică care uneori poate dura chiar multişor. Îmi place să mă gândesc şi mă gândesc mult tare, uneori obosesc şi eu, cei din jur săracii sunt epuizaţi de mult. Dar voiam să spun de fapt că eu nu cred în Moş Crăciun, moşul acela în roşu, gras şi îmbujorat, cu barbă albă şi sanie trasă de reni cu nasul luminos, nu am crezut niciodată. Nu îmi amintesc momentul în care am realizat că moşul nu există, nu am avut niciun fel de şoc, dintotdeauna parcă am ştiut ca el e o poveste, însă magia Crăciunului am simţit-o mereu, moşul e bucuria din ochii celui care primeşte un cadou, bucurie care ţi se întoarce înzecit. De foarte mică chiar cotrobăiam toate posibilele ascunzişuri potrivite pentru daruri, nu prea eşuam, era imposibil să nu le găsesc şi totuşi chiar şi aşa nu aveam răbdare să aştept până dimineaţa să le găsesc sub brad, trebuia să vină de seara moşul, altfel se lăsa cu plânsete, mama se conforma. Găseam şi cadourile surorii mele, ea se ţinea după mine, voia să ştie, să vadă şi ea, îi arătam doar o parte la multele ei insistenţe dar păstram întotdeauna o altă parte să fie surpriză. Abia târziu nu am mai găsit darurile şi aceasta pentru că m-am lăsat de căutat nu pentru că abilitatea mea lăsa vreun pic de dorit. Eram şi eu moş la rândul meu, mamei trebuia neapărat să îi iau ceva, când eram prea mică să strâng bani din timpul anului sau să merg la colindat pe la bunica îi scotoceam printre cosmetice şi credeam eu că ea a uitat că are un anume săpun/parfum/fard/orice şi i-l puneam sub brad. Bineînteles că ea ştia de unde este dar se bucura şi eu eram aşa de mulţumită.
Deci cam aşa cum nu cred în Moşul traditional nu cred nici în iepuraşul de Paşte, în spiriduşii verzi şi cu atât mai puţin în zodiile prezentate de Neti. O singură dată mi s-a potrivit horoscopul, scria că viaţa mea se va schimba şi am intrat la facultate în săptămâna aceea. În această dimineată ploua cu bani la toate zodiile, mai puţin la soţul meu săracul, toti primesc bani, el are de dat, incredibil nu alta, o singură zodie are de dat bani la toate celelalte unsprezece care stau la prindere. Deci aveţi grija, fecioarele au de dat!
Se vede?