Spuneţi-mi plouă cu steluţe verzi aurii?

Că pe cuvânt că eu asta văđ, îmi întorc capul spre dreapta şi ploaie de steluţe, stânga ploaie de steluţe, în sus nu îndrăznesc să mă uit, singurul moment când nu avem steluţe e atunci când nu mişc deloc capul. Deci cred că vizită la medic scrie pe mine curând, asta dacă nu îmi confirmaţi voi că chiar plouă, şi ameţeala pe care o simt o fi şi ea înşelătoare.
Şi ce n-aş da pe o frumoasă zi de sâmbătă, o sâmbătă din aia ca în vremurile bune, apuse de ceva timp, să mă trezesc aşa încet doar atunci când simt că m-am săturat de stat în pat, să iau un mic dejun prelungit, de vreo două ore, să uit să mănânc prea îmbătată de o conversaţie interesantă şi de soarele blând care pătrunde prin ferestre. Şi apoi să văd un film urmat de o plimbare prin parc în rochia preferată, neapărat de vară şi să fie cald în suflet şi afară, doar eu şi el.
Azi e miercuri şi sâmbătă avem sigur treabă şi uite ce vis normal şi de bun simţ am, zau!