De colo colo

Am revenit la activităţile zilnice obişnuite, aş mai fi stat puţin în concediu, doar să lenevesc pe canapeaua din sufragerie şi să ştiu că foarte aproape pe un fotoliu este şi el, deci e clar că nu am apucat să facem asta îndeajuns.
Ne-am plimbat de colo colo, dintr-o casă în alta, toate fiind casa mea şi a lui şi parcă tocmai acum când avem atâtea locuri pe care să le numim acasă, generic bineînteles că proprietăţi n-avem deloc, bine că măcar nu trebuie să ne îmbulzim la impozite la coadă de pe 3 ianuarie; în fine cu toate aceste case nu prea mă mai simt acasă nicăieri. Şi am făcut bagaje, mi-a fost greu să plec, apoi m-am obişnuit în altă parte, mi-a fost greu să plec, m-am obişnuit şi acolo şi mi-a fost greu să plec şi tot aşa. Sărbătorile noastre s-au împărţit între acomodare şi sentimentul de vinovăţie că trebuie să plecăm în altă parte.
Şi astăzi vă scriu în 2012, nu îmi doresc în acest an decât să mă aşez sufleteşte, să îmi găsesc echilibrul şi liniştea, acum îmi par nişte lucruri de nerealizat.
Vouă vă doresc din tot sufletul să vi se îndeplinească dorinţele şi tot ce v-aţi propus pentru anul acesta să bifaţi.
La mulţi ani!