Smoking is bad for you!

Ca să ne înţelegem de la început nu am fost niciodată o fumătoare în adevăratul sens al cuvântului, poate mai degrabă un fel de social smoker sau am fumat atunci când aveam o stare foarte proastă, ca să ne mai întelegem încă o dată nu ştiu să "trag în piept". Prima dată am fumat după un examen de sesiune picat şi a fost groaznic, m-am înecat, am ameţit şi am decretat că nu mai îmi trebuie. După un timp am început să fumez în oraş, de ce, păi de plictiseală, pentru că aşa făceau toţi, pentru că părea mai interesant, cred că a durat cam o vară toată nebunia după care am renunţat din nou. M-am reapucat când mama s-a îmbolnăvit, apoi când el a plecat în Germania, nu pot să spun că îmi lipseşte enorm, puteam fuma în fiecare zi sau pot trece două zile fără să lipesc buzele de o ţigară fără să simt vreo lipsă. Azi este ziua cu numărul şase de când nu mai fumez. Am înteles că trebuie stop, mai ales că nu se merită pentru un moft, de plictiseală sau pentru sentimentul de apartenenţă unui grup, aşa că dacă am fost sfătuită să mă opresc pe cuvânt că mă străduiesc. Seara simt puţin lipsa, după o zi stresantă m-aş cufunda în scaun cu o ţigară aromată şi un pahar rece de.....ceva la fel de puţin bun.