Cronica unui Valentine la Bellini

  Totul a inceput cu rochia care zacea pe un umeras, uitata in detrimentul unei perechi de jeans si intotdeauna un pulover mai gros. Am zis ca rezist si fara caciula, pentru ca nu am nici una mai fancy, dar se pare ca urechile au rezistat cu greu. M-am decis sa nu scriu despre Valentine's day inainte sa se produca in vreun fel. Alegerea de anul acesta, o cina in oras, am mai adunat o masa de seara in plus, masa pe care ar trebui sa o sar, dar frigul acesta imi face asa o pofta de mancare.
Am ajuns, am comandat, imediat a venit si Oana Lis, care arata mai bine decat la televizor, rasul ei este acelasi totusi. Erau inimioare pe la ferestre, rosu drept decor si trei fete care cantau live, cupluri de toate varstele si grupuri de fete care au decis probabil sa sarbatoreasca altfel, bravo lor zic, aveau si cadouri unele pentru celelalte. Aglomerat tare, prima comanda a venit repede, a doua un pic mai greu dar nimic de nesuportat. Mi-a placut seful de sala care se invartea derutat cu doua platouri pline, intreband in stanga si in dreapta cine le-a comandat, se pare ca nimeni, a mai ratacit el asa pret de doua ture si vreo patru mese si apoi le-a trimis inapoi la bucatarie, cand ne-a adus nota era tot nedumerit si ne-a citit tot ce era trecut sa fie sigur ca este a noastra, era, poate i s-a parut omului ca ce am comandat acolo era cam in contradictie ca meniu.
Declar reusita ziua lui Valentin din acest an, am vorbit, ne-am amuzat, atmosfera placuta, muzica putin cam tare, dar cel mai important am fost noi doi si pentru mine e cel mai frumos lucru din lume. Nu irositi timpul petrecut cu cei dragi, e mai pretios decat orice exista.
Cu drag, Happy Valentine's Day, ca doar e o sarbatoare in engleza.
Acum ma duc sa iau un paracetamol, caci fudulia costa, si mai avem o ora si ceva din ziua aceasta si maine trebuie sa iubim la fel de mult.