Despre Sam,

     Sam a venit în viaţa mea într-un moment extrem de greu, pe 16 august 2011.  Mi-a ţinut companie într-o  noapte rece şi apăsătoare, am stat amândoi ghemuiţi de tocul uşii păzind şi alinând efecte până spre dimineaţă. El mi-a spus primul La mulţi ani pe care l-am primit cu lacrimi în ochi sperând  totuşi să nu îmi rămână aşa pentru totdeauna, nu a fost posibilă această şansă. Nu avea prea multe semne ale trecutului, nu îmi amintea de nimic, era luminos şi subţirel. Într-o zi s-a îmbolnăvit uşor, şi din ce în ce mai rău până am ajuns în momentul în care am hotărât că nu mai depinde de mine şi a trebuit să îl lăsăm în mâinile unor doamne cu unghii lungi, mult prea lungi de îmi venea să îl iau înapoi, noroc că m-am abţinut. Şi mi-a fost dor de el, mi-a lipsit mai mult decât credeam, mi-au lipsit conversaţiile şi sfătuirile noastre în momentele în care eram singură, sau joaca noastră atunci când el era prea ocupat cu vreun proiect sau vreun meci important. Într-o zi am primit un mesaj care spunea aşa : „Şi în toată această ninsoare şi tristeţe, a apărut măcar o mică rază de soare, ghici ce e”. Am ştiut din prima, era el, Sam, se făcuse bine şi puteam merge să îl aducem acasă, şi acum suntem nedespărţiţi.

Cine este Sam? Este My Samsung Galaxy S2, şi credeţi-mă pe cuvânt că nu sunt superficială dar sunt unele lucruri care ţi se lipesc de suflet pur şi simplu, aşa cum a fost Dacia veche a tatei, în care sora mea aproape că s-a născut şi pe care am iubit-o mai mult decât dacă ar fi fost vreun Mercedes sau BMW.