Ninge

Am cam dispărut în peisajul alb de afară, stau ascunsă după perdeaua de nea şi m-aş ruga să nu mă vadă nimeni, din păcate mă zăresc toţi, poate un cod roşu m-ar ascunde mai bine printre nămeţi, nu mă întelegeţi greşit nu îmi doresc codul roşu, mă mulţumesc chiar şi cu cel portocaliu sau galben, şi aştept să aud că vremea este normală pentru această perioadă a anului. Nu am mai scris pentru că I don't feel like myself lately, sunt prinsă între serviciu şi acasă, cu seri în care aştept să se fie cât de cât o ora decentă să adorm pentru a nu fi chiar în ton cu prietenele înaripate din coteţ. Weekendurile sunt pline cu o mie de treburi şi cu alergătură şi încerc fără succes să recuperez timpul pentru odihnă, seara după serviciu.
Aşa că nu am nici inspiraţie, nici informaţii interesante pe care să le scriu aici. Tot ce pot să vă spun este că starea drumurilor nu este nici pe departe atât de rea cum se prezintă la buletinul de ştiri. Se poate circula acceptabil, nu perfect dar se poate ajunge în regula pe DN1. Ciudat dar stratul de zăpadă de pe DN1 fie lipsea, fie era mai mic decât ce a fost  în Bucureşti la capitolul curăţarea drumurilor. DN1A a fost de asemenea curat. După ce se vede la televizor ai fi tentat să crezi că ar fi bine să eviţi şi un drum până la magazinul din colţ, că afară toarnă nu cu stropi de ploaie sau fulgi de nea, ci îi toarnă cu o apocalipsă întreagă. Trebuie să recunosc că cel mai rău a fost să plouă după atâta frig, cu greu am reuşit să cobor treptele la ieşirea din bloc în timp ce responsabilii de curăţenie şi îngrijire se plimbau de colo colo, fără să facă nimic, de parcă 10 trepte ar fi fost cât drumul la Mecca şi o găleată, două de sare sau nisip nu se aflau la magazie. Dar tot e bine că nenea îngrijitorul mi-a spus "bună" şi mi-a zis să am grijă să nu cad în timp ce se uita la peisaj de parcă treaba lui era mai degrabă să monitorizeze traficul pe scări. Dar în afară de gheaţa de pe scări şi cea de pe maşină pe drumul public nu au fost probleme majore.
Visez şi voi visa mult timp de acum, după cum se arată semnele, la o vacanţa în care să nu ma gândesc tot timpul ce trebuie să fac la ora x, y şi z. Să îmi revin, să fiu eu cu mine şi cu el, să mă pot uita şi eu la zăpada de afară şi să simt măcar o jumătate de strop din bucuria pe care o simţeam când eram mică, să ies afară să mă plimb fără o destinaţie anume, fără să îmi pese dacă îmi este rece sau ud.