Hard Time

Am avut o săptămână destul de neprietenoasă, nu m-a cruţat nimic, miercuri chiar am adormit pănâ în zece şi nu m-am mai trezit până dimineaţă ceea ce nu se întâmplă niciodată.
Aseară a trebuit să mă urnesc să fac ceva minime cumpărături pentru supravieţuirea de zi cu zi, am ales Cora din Sun Plaza, şi ce să vezi tot Sun Plaza era împopoţonat cu ghirlande, sferturi de covrigi, atârnate din tavan. Ce să fie, ce să fie, o fi vreo sărbătoare a covrigilor calzi, dar globuleţele de printre chestiile acelea verzi au trădat intenţia. Erau chiar primele semne de Crăciun. În mod normal, cred că aş fi fost încântată, doar eu sunt cea care asculta cântece cu clinchete de clopoţei de la întâi decembrie şi până la Stântul Ion. Anul acesta mi se pare totuşi mult prea devreme, de parcă toţi vor să dea de veste cât mai curând că vin sărbătorile şi când vezi brăduţi şi globuleţe mai mai că te îmbie să cumperi măcar o cutie de bomboane cu reni pe ea. E necesară şi această stimulare comercială în interesul consumului, chiar dacă există din plin, cu siguranţă trebuie să recunoaştem că spiritul sărbătorilor de iarnă este unul din cele mai frumoase şi iubite, pluteşte aşa în aer întelegerea şi bunăstarea, iubirea şi veselia. Cum spunea Scrooge, ar trebui să ţinem în suflet spiritul Crăciunului pe tot parcursul anului. De data aceasta privesc cu nesiguranţă şi teamă sărbătorile, nu vor mai fi la fel, mă gândesc cam cât de dureros se vor resimţi, eu care îi obligam pe toţi la o seară cu filme în caracter, văzute şi răsvăzute, nu ştiu dacă mă va mai învălui starea. Poate de aceea privind la ghirlandele ornate cu globuleţe nu am văzut decât sferturi de covrigi atârnaţi prin tot mallul.