joi, 20 octombrie 2011

Nu ştiu eu....

.....      Ce înseamnă să fii mic, tare mic în faţa bolii şi a pijamalei drept uniformă. Oamenii în pijamale şi hălăţel uşor, de după gratiile spitalelor sunt toţi la fel, mici şi împovăraţi de durere şi griji, de dezolanţă, de tristeţe, şi peste toate acestea trebuie să poarte pe umerii lor de multe ori nepăsare, dezinteres şi grosolănie. Să nu pătezi cearceafurile de sânge, să nu te doară, să suporţi, mai rău de atât, înduri sau mori. Fie ei medici, fie avocaţi, ingineri, economişti, tehnicieni sau muncitori acolo toţi sunt "tu" şi dă-te la o parte, în loc sa fie toţi oameni şi "dumneavoastră", în loc să fie explicaţii pe întelesul tuturor şi îngrijire cu dăruinţă, acolo eşti prea jos.
.....     Ce înseamnă speranţă în zadar, lovitură după lovitură, genunchi zdreliţi, suflete arse, să te ridici de fiecare dată şi să fii aruncat tot mai adânc şi mai adânc, umbros şi umed şi trist şi gol până la pierdere.
.....     Ce înseamnă spital, ce înseamna malign.
Eu nu mai am încredere şi nici speranţă însă mi-aş dori la fel de mult ca medicii de calitate din România care îmi par acum la fel de mulţi ca şi cazurile de cancer tratate pâna la capăt, cu succes, aici, să crească până când vor fi numai aceste situaţii.

Eu zic că avem, ca ţară mult prea puţin respect pentru pacienţii noştrii, mult prea puţini medici dedicaţi, aparatură, dotări, interes, ingrijire paleativă, în unele spitale se plimbă bolnavii cu metastaze dintr-o clădire în alta pentru analize. Şi când ajungi acolo să laşi pe cineva drag, care pentru tine era mai mult decât tot ce poate exista, care ajungea sus,sus, care pentru sufletul tău era cea mai solidă stâncă, cea care le sprijinea pe celelalte de la cădere, îl laşi acolo ca să fie mic....e cumplit.
Eu nu mai cred....

4 comentarii:

  1. ba sa crezi, draga mea, sa crezi! sa crezi cu toata puterea, chiar daca experientele te contrazic, pentru ca daca nu mai crezi, esti pierdut! si nimic nu se va schimba vreodata daca nu credem si ne resemnam...
    la stat e asa mai peste tot, insa poate fi si altfel. iar la privat, e sigur altfel, sau cel putin am nimerit noi mai bine, iti spun din experienta spitaliceasca pe care o am de ceva vreme....
    oricum ar fi, capul sus si lupta sa schimbi tu situatia. si alaturi de tine, vin si eu, si poate si altii, si poate asa se va schimba ceva!
    te pup.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Ioana : Of zic si eu:(
    @Luminita : O sa cred pentru voi, sper din tot sufletul sa va fie bine.

    RăspundețiȘtergere
  3. rox, eu stiu ca ti se pare ca ptr tine, ptr voi, e prea tarziu.... si intr-un fel este, dintr-un anumit punct de vedere. dar veti merge mai departe cumva si stiu ca va aparea din nou cel putin un motiv pentru care sa crezi! de-asta ziceam...
    te pup, si-ti mutlumesc de gandurile bune.

    RăspundețiȘtergere