miercuri, 2 noiembrie 2011

Primul meu job

A fost unul fără remuneraţie şi în slujba căruia m-am autoproclamat. Aveam ilustra funcţie de secretară pentru mamaie, dacă mă gândesc în urmă, asistentă personală ar fi sunat excelent, dar nu era la modă titulatura. Tot ea  îmi dăduse ideea, furnizându-mi tot felul de acte care mai de care mai serioase în ochii mei, a căror ordine era de o importanţă deosebită. Îi ţineam şi agenda personală, într-adevăr pe foi şi nu pe calculator, cu litere descifrabile doar de către mine căci misterul alfabetului nu fusese dezlegat încă. Ea avea răbdare şi asculta cu interes, asumarea rolului era o chestiune esenţială astfel încât de multe ori mă tranformam din subaltern în supraveghetor şi urmăream îndeaproape îndeplinirea în normă a sarcinilor. Aşa că zi de zi eram în spatele ei, verificând dacă păsările sunt hrănite corespunzător, ouale luate din cuibar, plăcinta pusă la copt şi mâncarea pe foc. La fel de sârguincioasă am fost şi când am vrut să văd ce întreprinde prin pod, pentru că în agenda mea nu se regăsea nicio activitate în locul cu pricina, dar am avut ghinion şi am cazut de pe a treia treaptă a scării direct în cap, m-am înfipt ca o pară mălăiaţă în noroi, noroc că purtam o căciulă cu guler cu tot şi nu m-am murdărit prea tare căci aceasta se pare că a fost problema mea principală în timp ce biata mamaie verifica oase rupte şi gâturi frânte, nu a fost cazul, nişte apucături din zilele noastre trebuie să mi se tragă de atunci.
Dar ea avea dedicaţie şi răbdare aşa că primul meu job s-a desfăşurat fără sancţiuni majore şi am ajuns să o îndragesc deosebit chiar dacă în prima zi când am ramas doar cu ea i-am ocolit îmbrăţişarea fiind în mintea mea de atunci responsabilă pentru plecarea mamei la serviciu. Iubeam rujul ei roşu, cafeaua lungită cu multă apă, de fapt apă cu o linguriţă de cafea, poveştile ei în timp ce eu supervizam să fie treaba corespunzător efectuată, ce să mai mi-a creat mediul perfect pentru primul meu "act în câmpul muncii". Când ne-am mutat apoi, am rămas cu jumătate de normă, în timp am fost înlocuită cu succes de alţi nepoţi cu sârg.

14 comentarii:

  1. Sa inteleg ca ai inceput cu un sef intelegator... Ce noroc pe tine :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Da asa e, poate cel mai intelegator din toata lumea, aveam si un pic de tratament preferential sunt convinsa.

    RăspundețiȘtergere
  3. Primul meu onorariu: la 2 ani, când am pretins "un bănuț" ca sa spun frumos cum ma cheamă pe o înregistrare făcută de tata.

    RăspundețiȘtergere
  4. Excelent, stiai de mica ca intotdeauna trebuie sa ai standard ridicat intr-o negociere de remuneratie:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Ma emotionez mereu cand citesc despre bunici! Cu drag. Raluca

    RăspundețiȘtergere
  6. fara modestie eu am avut munca cea mai grea... vaca nu era deloc cuminte...

    RăspundețiȘtergere
  7. Sa zicem ca te cred pe cuvant:p, eu nu m-as fi descurcat, am o teama ciudata de vacute:)

    RăspundețiȘtergere
  8. @Raluca Jacono : Multumesc mult de tot. Din pacate au ramas doar amintiri si golul pierderii dar din fericire sunt din cele mai frumoase aduceri aminte.

    RăspundețiȘtergere
  9. Parca o vad pe fetita mea pe-aici printre randuri :)... (o cheama si Roxana)

    si la ce-ai trecut acum dupa patania cu caderea din pod din copilarie? alpinism? ;))

    RăspundețiȘtergere
  10. Un fel de alpinism utilitar da:P:).
    Sunt amintiri de nepretuit.
    Ma bucur ca o vezi pe aici:) sunt convinsa ca si ea se va gandi la copilaria ei cu cel putin la fel de mult drag.

    RăspundețiȘtergere
  11. haha, "inalt job"
    Eu am "cerut "prima remuneratie, dupa ce am recitat nasilor mei o urare de sarbatori....
    cum eram obisnuita sa mi se dea, ei nu pareau sa faca acelasi gest..si eu am avut tupeu si le-am cerut.

    RăspundețiȘtergere
  12. Pai iti scadeau din standarde si nu puteai face aceasta concesie, foarte bine ai facut:)
    Mi-a adus zambetul pe buze aceasta impartasire de prima remuneratie pentru fiecare dintre noi:)

    RăspundețiȘtergere
  13. Si eu am picat in cap tot la bunici. Din copac. : Cat despre primul job... cred ca il pot numi pe cel de "cautator de sine"..inca mai lucrez part time si acolo, si cred ca se prevede o colaborare de lunga durata.

    RăspundețiȘtergere