vineri, 17 august 2012

Câteodată plâng, câteodată zâmbesc, ce simt e un amalgam cu de toate, simt atâta durere disipată în atâtea moduri încât de cele mai multe ori nu ştiu ce simt. Mi-e dor de mama, îmi lipseşte în fiecare zi, în fiecare secundă din momentul în care a plecat, îmi amintesc o grămadă de lucruri, din păcate majoritatea lor sunt triste, încă e devreme. Şi azi nimic nu e de ajuns, orice fel de vorbă cât de bine aleasă, orice fel de gând, orice amintire, nimic nu mi se pare de ajuns. Sper din tot sufletul să existe un loc mai bun unde să fie linişte şi pace sufletească, un loc în care ei zâmbesc mereu.

3 comentarii:

  1. Iti e greu, imi inchipui. Dar vine o noua viata, nu? Cum iti este?

    RăspundețiȘtergere
  2. Iti doresc sa ai multa putere,desi stiu ca este greu!Te pup si imbratisez puternic!

    RăspundețiȘtergere