marți, 11 octombrie 2011

Toamnă

Primele frunze tomnatice mă îngălbenesc uşor, primele picături de ploaie rece îmi ard pielea, prima adiere de toamnă arsă îmi ustură ochii, prima zi doare, a doua doare şi mai tare, a treia, a patra, apoi poate doare că nu mai doare la fel. E iar toamnă, prezentă peste tot, soarele şi-a pierdut zâmbetul săgalnic şi a decretat trist.

4 comentarii:

  1. Sa stii ca inteleg perfect ce ai vrut sa spui. O sa doara si mai tare in prima zi cand te vei simti iar fericita. Apoi, va fi din ce in ce mai bine. Parole d'honneur!

    RăspundețiȘtergere
  2. :)multumesc, te cred desigur, acum as vrea ca toata durerea asta sa mi-o aduca inapoi.
    Am incercat sa ascund putin ce am vrut sa spun parca blogul meu a devenit taramul plangerilor si tanguielilor continuu si pe cuvant ca nu asta am vrut....si nu asa sunt eu...dar sunt prea multe locuri in care trebuie sa ma prefac.

    RăspundețiȘtergere
  3. hm, ce bine ar fi sa nu trebuim sa ne prefacem vreodata. sau sa ne compromitem. sa fim autentici si pur, precum copiii. inteleg perfect ce spui si prin ce treci. si despre blog, la fel imi pare uneori si mie despre al meu, si-am sa schimb asta. nici eu nu sunt asa. si nici tu n-o sa ramai asa. doar ca, it takes time... te pup.

    RăspundețiȘtergere
  4. :)
    da, asa e,nu se poate face nimic pocnind doar din degete.

    RăspundețiȘtergere