joi, 6 octombrie 2011

Trist

"Steve Jobs is undeniably an extraordinary man by any standard. He has left his mark on no less than five industries: personal computers with Apple II and Macintosh, music with iPod and iTunes, phone with iPhone, and animation with Pixar. The middle-class hippie kid with no college education that he was built a computer empire and became a multi-millionaire in a few years, was fired from his own company before coming back a decade later to save it and turn it into one of the world’s most influential corporations, with millions of fans around the world. He has also contributed to the creation of the new leader in animated movies for decades to come. He has been called a fluke for years, but is now widely acknowledged as one the world’s most eminent business executives and an unrivaled visionary. He has changed millions of lives by making technology easy-to-use, exciting and beautiful.… And you know what the best part is? He’s not done yet." - http://allaboutstevejobs.com/bio/short/short.html

Experienţa mea personală nu are cum să mă lase să nu tresar de fiecare dată când aud un alt diagnostic crunt. Să trăieşti cu un asemenea diagnostic înseamnă să mergi pe lângă prăpastie de fiecare dată, înseamnă nesiguranţă, neputinţă, tristeţe şi curaj. Este poate cea mai cruntă şi dureroasa boală a timpurilor noastre, e cea care ne ia părinţii atunci când avem mai multă nevoie, e cea care nu cruţă şi lasă în urmă multe, multe lacrimi. Am citit statistici mii, ştiu din domentări, din articole şi  cel mai adânc, din păcate ştiu şi din experienţă. Am fost de multe ori tentată să scriu aici, m-am oprit pentru că nu trebuie să spulberăm speranţe cu statistici reci sau cu poveşti. Fiecare caz e unic, nu există boli, există bolnavi, unul din lucrurile cele mai grele ale experienţei mele a fost că mama mea a ştiut pas cu pas evoluţia, semnificaţia şi etapele bolii, poate că e mai uşor de îndurat atunci când bolnavul are speranţa inocentă, a omului care nu ştie absolut totul despre durerea lui. A fost teribil să văd de pe margine nivelul în care conştientizeaza şi cunoaşte fiecare etapă de evoluţie, a fost cumplit să îmi imaginez ce a însemnat pentru sufletul ei. De aceea experienţa rămâne la mine, pentru că nu vreau să spun că poate ar fi oameni care au nevoie de ea, pentru că mi-aş dori din tot sufletul să nu mai fie şi pentru că e nevoie de multă, multă speranţă.

"La 17 ani am citit un proverb care spunea: «Dacă trăieşti în fiecare zi ca şi cum ar fi ultima, într-o zi cu siguranţă vei avea dreptate». M-a marcat, iar de atunci, în fiecare zi mă uit în oglindă în fiecare zi şi mă întreb: «Dacă astăzi e ultima zi a vieţii, aş face ceea ce vreau să fac astăzi?», iar atunci când răspunsul este «Nu», ceea ce se întâmplă în foarte multe zile, ştiu că trebuie să schimb ceva" - Steve Jobs

Şi, de fapt, cel mai dureros lucru din lume este că ajungem în viaţă într-o asemenea situaţie astfel încât suntem la fel de mici, fie că suntem Steve Jobs, fie că suntem un inginer obişnuit dintr-un oraş aglomerat sau un om cu o viaţă liniştită undeva la ţară. Suntem la fel, în faţa bolii nemiloase suntem toţi la fel. Oricât de mari am fi ca oameni tot mici suntem in faţa acestui nemilos adversar.

Nu suntem veşnici, dar rămânem fie în sufletul familiei, al prietenilor, al angajaţilor, ca model de manager, de inovator, de tipărit începuturi. 
Cine a fost Steve Jobs e o intrebare greşită, corect e să întrebăm cine este Steve Jobs, pentru că avem fiecare o părticică din tot ce este şi tot ce a putut face în era tehnologiei pentru noi toţi.
Eu nu pot vorbi despre el, cine aş fi eu...http://www.tolo.ro/2011/10/06/9293/

2 comentarii: