A venit iarna...toamna

E o zi rece, rece de toamnă, frigul îţi pătrunde imediat şi îl simţi lovind cu putere în creştetul capului. Vântul bate cu putere, îţi învârte nemilos părul şi te lasă cu o durere usturătoare. Să ajungi la uşa de intrare a blocului ţi se pare o victorie incredibilă. Din camera semiobscură, în vârful patului, pilota moale şi culoarea reconfortantă a ansamblului totul pare mic, o lume mică tare în care totul se resimte atât de sigur şi nu ai vrea decât să te aşezi acolo şi să dai ceasul înapoi, un fel de moment de îngheţare a timpului. Departe de frigul de afară, departe de cuvinte multe şi spuse nepotrivit, departe de zgomot, doar tu, perna preferată, pilota moale, moale ca o strângere drăgăstoasă în braţe, calduţ şi cu miros de scorţişoară lumea pare un pic mai bună. Şi atunci te întinzi după cartea  de pe noptieră sau te uiţi la un film. Azi ne uităm mai degrabă la un film, un film cu părinţi si copii, cu dragoste şi carieră, cu iarnă şi...cu pinguini. Un cadou de foarte departe, un cadou special îi dă cu totul peste cap viaţa lui Popper, un agent extrem de abil în procurarea de clădiri preţioase chiar şi atunci când nu erau de vânzare. Metodele lui nu dădeau niciodată greş până la un frumos restaurant, plin de farmec şi tradiţie din Central Park al cărei proprietară este extrem de pretenţioasă şi selectivă şi spune de fiecare dată că nu are nimic de vânzare. Dar să ne întoarcem la cadou, nişte pinguini trimişi de tatal lui Popper, mereu plecat în expediţii şi veşnic absent din viaţa fiului său. Aceşti pinguini îi transformă conştiinţa, îl apropie de copiii săi, de fosta soţie şi mai mult îi transformă casa în parc de distracţii de iarnă, oameni de zăpadă, patinoar, iglu, trambuline şi multă, multă nea. Dar, bineînteles lucrurile se complică, Popper ajunge la concluzia că nu îşi poate asuma răspunderea pentru păsări, este concediat, nu poate obţine un contract pentru clădirea din parc aşa că hotărăste să îşi reia viaţa de dinainte. Se întoarce la job, pinguinii ajung la gradina zoologică, copiii sunt dezamăgiţi, iar fosta soţie îşi pierde speranţa reîmpăcării. Dar orice poveste are un final frumos, frumos să îl descoperim singuri. A fost Mr. Popper's Penguins.

Păcat că azi e marţi, am renunţat la confortul de home sweet home.