marți, 4 octombrie 2011

Cine suntem noi

Puţin din toate, suntem puţin din părinţii noştri, puţin din bunici, suntem nou şi vechi, tradiţie şi răzvrătire, timp în schimbare, suntem speranţă şi dezarmare, suntem vis şi relitate, sentimentali şi realişti, suntem o luptă continuă între ce bucătică din noi iese învingătoare. Aventuraţi în lianele şi de multe ori cărările întortocheate ale vieţii totuşi rădăcinile nu ni le uităm niciodată, fie că ni le amintesc părinţii, fie că le simţim noi, fie că nu le înţelegem însemnătatea dar când e vorba de cineva drag faci tot ce poţi ca să fii măcar împăcat, fie poate chiar că le faci de  ochii lumii.
De ce încerc să le respect eu, din al treilea motiv. Mi-a spus cineva o dată că dacă nu am avea tradiţii cum am mai ştii cine suntem, poate că are dreptate. Sunt multe şi nu aceleaşi pentru toţi, unele semnificaţii nu le cunosc, nu le întelegeam dar nu le mai pun sub discuţie, nu mai am aceeaşi vehemenţă în a le combate, acum mă interesează doar sa fac lucrurile cât mai bine pentru că nu ştiu cât de mult contează, unde şi cum. Fac tot ce pot şi ce consider mai bine şi acum nu accept sfaturi şi nici ridicări din sprâncene de la prea multă lume nu pentru că sunt arogantă, arogantă nu am fost niciodată ci pentru că doare atunci când ai o experienţă atât de grea în suflet să spună oameni din afară că ei ştiu mai bine...

12 comentarii:

  1. Nu-mi vine sa cred prin cate ai trecut in ultima vreme, Roxana. Imi stapanesc greu un nod in gat.

    RăspundețiȘtergere
  2. Uof da, ultimul tau comentariu a fost din cate imi amintesc la un post vesel, evenimentul acela a fost anulat....
    Sper ca voi sunteti bine si ati avut doar experiente frumoase de cand nu ne-am mai scris:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, stiu, am citit cam tot pe aici, chiar daca pe fuga...Imi pare atat de rau... De cate ori am revenit pe blogul tau, asteptam sa fi disparut norii.
    Si Maria si Radu, si noi suntem bine. Sa-ti fie bine iti dorim si tie, sa treaca toti norii.

    RăspundețiȘtergere
  4. Off daa sa speram, oricum o sa raman cu ceva nori in suflet clar, de reparat nu se mai poate nimic, nu indraznesc sa sper prea multe deocamdata, a fost greu, cumplit.
    Ma bucur mult ca sunteti bine, ma bucur ca mi-ai scris.

    RăspundețiȘtergere
  5. ... postarea ta din august m-a ravasit de tot si nodul din gat nu m-a mai ascultat nici un pic.

    RăspundețiȘtergere
  6. :(...a fost o experienta cumplita, am trecut prin toate starile, mai rau e ca acum a ramas durerea aia muta acutizata de faptul ca nu se mai poate face nimic...

    RăspundețiȘtergere
  7. te inteleg... sper sa vina cat mai curand ziua in care sa poti face durerea pachetel si s-o pui deoparte.

    RăspundețiȘtergere
  8. :) Multumesc. Tot ce e mai bun va doresc:)

    RăspundețiȘtergere
  9. mi-e greu sa plec de aici :(

    RăspundețiȘtergere
  10. :) Pai nu pleca, ramai cu mine, eu te astept cu mare drag de fiecare data si mi se face dor de tine sa stii:)

    RăspundețiȘtergere
  11. multumesc, esti o gazda foarte draguta :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Nu mi-au placut niciodata persoanele care au acel exces de zel...vorba aia "cate bordeie atatea obiceie".
    La ocazii din astea se ivesc multi sfatosi sa te invete tot ce stiu ei..offff..ce-mi vine sa-i fugaresc!
    Cel mai important e sa fii tu impacata cu tine ca ai facut tot ce se putea mai mult, mai bine si atunci si acum!
    Te pup!

    RăspundețiȘtergere