Olfactiv

Imi amintesc vacantele la mare cu parintii mei cand eram mici, cumparau bilete prin sindicat, cazarea era intotdeauna in hotel de doua, trei stele. Era acceptabil raportul calitate pret, mobila purta usoare semne de oboseala, incerca sa imite un aer modern, dar aveam balansoar in balcon, eram atat de fericita. Cel mai mult ma deranja mirosul de mucegai discret dar tot intepator, locurile astea aveau un iz al lor, cam ca spitalele..Acum miros umed de mucegai nu pot sa spun ca foarte sesizabil,dar pregnant, imi aminteste de valuri inspumate, nisip in forme de plastic, o fetita care uita sa mai iasa din apa spre disperarea mamei, miroase a apa...a apa sarata, miroase a vara fara griji.
Exista miresme care imi genereaza in minte o mie de imagini, amintiri doar dintr-un iz recunoscut.
Am tot citit despre deodorantul Farmec, cum mirosea si ce incantati erau cei ce il foloseau. Ei bine, eu nu l-am mai prins, era in schimb, nu stiu daca mai este pe piata, Lady Speed Stick, gel cu aroma de liliac, si daca din intamplare percep ceva similar vad un tricou albastru cu maneci albe, un pluovar in dungi colorate, ma vad pe mine plimbandu-ma prin iarba, pe dealurile copilariei mele, catarandu-ma pe stanci la Piatra Verde sub privirile ingrijorate ale familiei spectatoare.
Nu am mai mancat ciocolata...de mult, nici nu mai stiu de cand, poate de la Craciun, dar in copilarie la mama in bucatarie mirosea des a cacao, a unt topit, a zahar caramelizat, ceda mereu rugamintilor noastre si noi asteptam nerabdatoare cu cescutele si linguritele pregatite sa degustam cea mai buna ciocolata facuta in casa. Nu am mai facut, acum mancam bio, ultra light, mai rar sa iti permiti delicii interzise in vremuri de rascruce, pareri contradictorii si renegare, dar aroma imi este foarte vie in minte, era vremea bucuriilor marunte.
NOTA   Trebuie sa tin minte treaba asta cu bucurii marunte, s-ar putea sa fie rezolvarea tuturor problemelor, ar putea functiona surprinzator de bine ca motto de viata.
Sa spunem....miros de menta din curtea buncii, menta cruda stropita de roua diminetii, zile de rasfat, de joaca, de idei noi si nastrusnice uneori chiar paguboase pentru saraca bunica. Mai si nu stiu cum batea vantul ala, ca de fiecare data cand veneam de la gradinita, scoala mai tarziu, stiam exact intotdeauna inainte sa intru pe poarta ce urmeaza sa ne puna bunica in farfuriile frumos aranjate pe masa pentru nepotii ei.
Nu are rost sa spun de portocala, de scortisoara, de felul in care miroase gerul...de brad si de Craciun, o data pentru ca le stim si le-am simtit cu totii si a doua oara pentru ca este vara si prima data in viata mea nu vreau sa fie altceva, vreau concediu, soare, liniste, apa, multa apa, vreau sa ma plimb si sa ma simt libera, nu vreau sa mai visez fulgi mari de nea in mijlocul unei zile toride, nici plaja intr-o zi cu ger, vreau doar aici si acum.