miercuri, 7 iulie 2010

Nou inceput

Azi dimineata nu mi-am gasit deloc o pereche de cercei care imi placeau foarte tare din doua motive simple, unul imi placea modelul extraordinar, doi erau de la o persoana draga. Sper sa ii gasesc, nu am mai pierdut o pereche de cercei de cand aveam trei anisori, si acum in doua saptamani am descompletat o pereche, iar pe una nu stiu deloc unde as fi putut sa o pun. Si nu imi dau seama ce ar fi de inteles, e vreun semn pe care il ratez de fiecare data. Forta nefasta ce incerci sa imi comunici ca daca vom continua asa raman fara cercei de tot si de priceput tot nu pricep. Si da sunt suparata, suparata tare, sper totusi sa ii gasesc.
In alta ordine de idei zilele acestea am mari motive de bucurie si sarbatoare. A fost un drum lung, lung tare, credeam ca nu se mai termina, am mers si prin pietris, am mers prin mlastina, am avut zile cu noroi putin, zile cand ne-am tarat, zile cand am zambit, cand am uitat, cand am rememorat, zile in care am mers numai prin spini, prin buruieni, prin ierburi inalte care nu ne permiteau sa vedem cerul, apoi a trebuit sa trecem mari, au fost zile cu valuri inalte care ne-au spulberat optimismul si ne-am lasat prinsi de curent si a durat putin pana sa ne regasim noi pe noi si drumul corect. Amalgam de ganduri si trairi, sentimente confuze, a fost un drum cu adevarat greu. Si parca usor timid si putin surprins am ajuns la final, de fapt la inceput si imi doresc doar soare, campii cu flori, liniste si bucurie. Urme au ramas si vor ramane, dar vom pasi cu grija, ne vom feri de poteci alunecoase, de maluri inalte, vom incerca sa evitam  tot ce ne poate face rau si sunt convinsa ca va fi bine, extraordinar de bine, asa trebuie sa fie, nu exista alta varianta.
Tot ce pot sa imi doresc acum ar fi sa invatam ceva, sa nu fi fost in zadar si desi sunt lucruri de care ne lovim zi de zi si care nu ne pot lasa indiferenti, care ne supara si ne framanta as vrea ca at the end of the day, ca in engleza suna cel mai bine, sa realizam ce este cu adevarat important, sa stim sa apreciem oamenii care ne sunt aproape si sa ne dam seama ca doar ei conteaza si toate lucrurile marunte ar trebui sa se topeasca si sa uitam si sa iertam. Sa stim sa spunem cuvinte frumoase atunci cand e nevoie, sa zambim, sa ne gandim si la cei dragi din jurul nostru si sa evitam sa facem lucruri care i-ar putea supara si deranja. As vrea sa cred ca am invatat sa fim mai relaxati, mai linistiti si mai constienti de aici si acum. Probleme si nemultumiri sunt si vor fi mereu, dar mai presus de ele sunt oameni care conteaza, care sunt acolo pentru noi, care ne ajuta si care merita tot binele din lume, si daca suntem noi cu noi lumea se invarte in ritmuri magice de o stralucire nemaivazuta.
Asta imi doresc cel mai mult, sa dispara valurile multicolore ale vietii, in straturi multe de framantari si suparari cu zile bune si zile proaste si sa ii vedem pe cei dragi, sa ii vedem prin lumina pura, sa ii apreciem, sa ne bucuram de ei si sa ii facem sa simta ca pentru noi sunt cei mai importanti din lume. Uneori uitam ca traim prin ei si pentru ei si ne pierdem in nimicuri inutile.
Azi pentru tine am trandafiri de la noi din curte, am zambet larg, am toata admiratia din lume si tot respectul, pentru tine cel mai puternic, altruist si nobil om pe care il cunosc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu