marți, 25 ianuarie 2011

White Dreams

A nins duminică cu fulgi mari de poveste peste trupurile obosite ale pomilor din curtea de acasă. Era alb cât vedeai cu ochii, îmi era milă să calc pe covorul impecabil. Bineînteles că au ieşit cu toţii la pârtie, copiii cu chef şi dispoziţie de joacă, adulţii cu oful lor, că-i curtea mare şi iarna lungă şi grea....Dar a fost frumos, am mers pe jos până la bunica şi m-am simţit iar mică, pe drumul îngust făcut de paşi de trecători, cu fulgi de nea pe obraji , cu aer curat, cu vise şi speranţe. Era frumos tare acasă....
Şi-am revenit în Bucureşti, la străzi curăţate parţial, la balţi şi zapadă neagră, la râuri de netraversat în dreptul trecerilor de pietoni...

3 comentarii:

  1. bun titlu,intr-adevar, white dreams

    RăspundețiȘtergere
  2. ce frumos a nins!
    frumos, frumos. noi n-am mai vazut zapada de doi ani si cand ma uit la poze ca aceasta imi vine un dor nebun!

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, era frumos. liniste, era de basm:) o sa mai pun poze de la ninsori:)

    RăspundețiȘtergere