...cu chef mult de intors pe partea cealalta vrajita de somnul dulce al diminetii. Dar m-am ridicat din pat ca in fiecare dimineata si m-am urnit spre cele pregatitoare unei noi zile la birou. Am mers pe jos in pasi lenesi pe fundal de muzica, deci casti in urechi. Si cum ca in fiecare dimineata in care ma trezesc asa bine dispusa nicio piesa muzicala nu imi este pe plac, schimbam de zor la ele cu ochii in ecranul playerului, noroc ca i-am ridicat la timp si am vazut, pe trotuar, in fata mea o masina care incerca sa iasa din parcare, soferul mi-a zambit intelegator bucuros ca nu am intrat in masina lui ca poate pagubele erau de nerecuperat...da, nu imi plac oamenii care nu se uita pe unde merg, asta nu inseamna ca nu mi se poate intampla si mie din pacate... Si acum ma gandesc cati dintre noi suntem atat de stapani pe vietile si timpul nostru incat sa fim liberi sa alegem intotdeauna. Desi lucrurile s-au dorit simplificate mie imi par tot mai complicate, pentru ca suntem liberi dar nu suntem, avem drepturi dar nu avem, avem timp dar nu avem, avem puterea sa decidem pentru noi dar nu o avem, suntem constransi de mii de lucruri din mii de zari care curg si ne preseaza pana simtim durerea aia de cap ascutita ce da stari de greata. Azi as vrea sa ma plimb cu masina, pe-un drum fara gropi sa vad in fata mea cerul albastru patat de cativa nori albi pufosi, sa fie verde, sa fie viata in tot si sa ma simt pe mine, as vrea sa ma simt pe mine, sa ma impac si sa simt ca traiesc ca vad, aud si simt miresme de primavara, de revenire...Dar nu se poate.
Da..azi sunt trista.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu