vineri, 30 iulie 2010

Eu stiu ca sunt oameni care au aripi de ingeri, mai stiu ca deseori le imprumuta altora si ei raman in urma, pasind incet, poate cu greu dar fericiti ca au putut rupe din ei pentru ca altii sa poata zbura. Sunt oameni care poarta pe umerii lor poveri de neichipuit, poveri care nici macar nu sunt ale lor, le poarta cu demnitate si putere pentru altii, pentru ca drumul lor sa fie mai usor.
De curand am trecut de un pod inalt peste o mare tumultuoasa......si azi as vrea sa iti daruiesc aripile tale inapoi, as vrea ca adierea vantului sa iti dezmorteasca simturile, sa scuture povara si sa inveti din nou sa zbori, as vrea sa zbori pentru tine, sa zambesti si sa fii fericita.
Eu te iubesc atat de mult..

5 comentarii:

  1. I-aş spune asta mamei mele. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu pot sa cred...am fost foarte placut surprinsa de comentariul tau, si eu tot mamei mele i-am spus:)

    RăspundețiȘtergere
  3. ce text frumos de o sensibilitate rara. asta da declaratie de dragoste.

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte, foarte frumos!
    Si eu tot la mama m-am gandit cand am citit...

    RăspundețiȘtergere