joi, 9 iunie 2011

Cancer

Cel mai urât cuvânt din viaţa mea, un cuvânt în faţa caruia mă pierd, mi-a fost foarte greu să îl pronunţ mult timp, încă îmi este. Când s-a strecurat în cotidianul nostru, am pierdut toate constantele ecuaţiilor mele, toate au devenit necunoscute, nu prea mai ştiu şi nu prea mai înteleg multe lucruri. Toată logica şi-a pierdut sensul, toate adevărurile mele şi-au pierdut din valoare. Nu mai înteleg lucrurile ca înainte. Sufletul meu e o furtuna de vară continuă, cu rupere de nori, cu vânt care doboară totul în cale, crengi culcate la pământ, tunete care amuţesc totul în jur, fulgere care mă orbesc. De fiecare dată după, adun funzele picate, durerile împrăştiate, le ascund pe unde pot şi fac lumină ca apoi să înceapă mereu şi mereu aceeaşi furtună. Să spunem că am avut mereu pe cineva care avea grijă să închidă din ferestre, să îmi capteze privirea, să facă să resimt mai puţin ravagiile. Acum nu mai am, de undeva departe e mai greu să atenuezi din uragan, e aproape imposibil practic, de aceea simt înzecit, de aceea raţiunea mea luptă mereu să îmi învingă temerile şi întunericul ce mă cuprinde. E atât de nedrept şi atât de greu de integrat, cum ea care se luptă permanent, care suportă chinul tratamentului istovitor, are mai multă forţă decât mine. Obişnuiam să respir altfel faptul că toate au un sens, dar nu mai văd sensul, atunci când un om care e totul, care face tot, care poate tot, care e peste tot, care e mai bun decât noi din jurul lui trebuie să sufere, de ce...nu mai are nimic sens şi rost, nu mai înteleg scopul suprem. Nu mai e logică, nu mai e linişte, eu nu ştiu decât că fiecare clipă petrecută cu oamenii dragi ţie valorează cât toate comorile întregi ascunse ale lumii. Nu îmi place că sunt egoistă în convingerile mele, că nu înteleg că ceilalţi au alte valori şi alte priorităţi, cu toata părerea de rău nu pot, nu pot să mai înteleg nimic altceva....

12 comentarii:

  1. Te imbratisez, am trecut prin asta, e cumplit, stiu! Mama mea a supravietuit cancerului la san, aproape 20 de ani (a murit in urma unui infarct).
    Multa putere si multa sanatate!!

    RăspundețiȘtergere
  2. As vrea sa te pot consola cumva,dar nu stiu cum.Tatal meu din "asta" s-a dus,a fost rapid,iar durerea...... multa,fiindca in ziua cand nu mai era eu trebuia sa am nunta (care am reusit sa o anulez).Eu sper in cazul mamei tale sa fie un sfarsit fericit si sa invinga,chiar daca poate acum lupta nu arata asta.Sper ca nu te-am intristat mai rau sau descurajat,in cazul vostru totul va fi bine,ai sa vezi ca va fi bine.Toti pupicii ii trimitem la tine.

    RăspundețiȘtergere
  3. la fel as simti si eu si pe mine ma sperie acest cuvant si nu pot intelege de ce cea mai crunta boala din lume nu poate avea un leac si acesta nu poate fi descoperit(ca se descopera atatea de care nu am avea nevoie).
    Sa inteleg ca singuratatea ta apasa si mai mult acum...ti se pare ca ai pierdut si singura nadejde pe care o mai gaseai ...imi pare rau,si multa credinta iti doresc

    RăspundețiȘtergere
  4. Stiu cum e..eu sunt mama din povestea ta, cu frica in san insa. fara nimic concret dar cu o sabie care atarna inca periculos. S-a amanat si azi verdictul, intrebarile si nedumeririle raman...

    In plus am trecut ca si fiica prin suferinta tatalui meu, s-a stins din pacate de aceasta boala nemiloasa, eu l-am tinut de mana...mama de cealalta. Nu m-am intrebat de ce, ma chinuiam si mai mult...si eu as vrea sa te consolez cumva, sunt trista ca nu gasesc cuvinte pentru asta...

    Te imbratisez, fii tare, si eu sper ca mama ta sa fie unul din cazurile fericite! Multa sanatate ii doresc!

    RăspundețiȘtergere
  5. Alina : Am citit la tine pe blog, si ma gandesc mereu la tine, te admir sincer pentru felul in care ai reusit sa fiti bine, te admir pentru fetele tale, pentru curajul tau si pentru tot ce am putut intrezari printre posturile tale. Iti multumesc din suflet!
    KaBea : Nu m-am gandit, adica nu am vrut sa ma gandesc ca sunt atatea cazuri peste tot, mi-as fi dorit sa nu fie printre noi, imi pare foarte foarte rau, m-am cutremurat cand am citit comentariul tau, trebuie sa fi fost cumplit. Iti multumesc mult, sper si eu din tot sufletul ca va fi totul bine, am incredere cel mai mult in mama. Va pup si eu si ma bucur ca ai o familie frumoasa, o fetita deosebita.
    Mariana : M-ai citit perfect, de asta resimt mai tare, mi-as fi dorit sa nu am si plecarea lui pe cap....era un fel de oaza de liniste in mijlocul tornadei...dar viata e viata....iti multumesc mult
    Salmi : Astept cu mare interes postul tau de maine, cum am spus si la tine sper sa fie totul bine si raul de care vorbesti sa fie cel mai mic. Imi pare foarte rau ca ai trecut prin pierderea cuiva atat de drag...imi pare rau ca sunt atat de multi care au trecut prin asta....exista prea multe lucruri cumplite.
    Nu trebuie sa fii trista incurajarile tale imi fac bine, iti multumesc mult. Sanatate multa si tie.

    RăspundețiȘtergere
  6. mi-as fi dorit sa am intelepciunea sa-ti pot scrie ceva; de cateva zile incerc sa-ti scriu si-mi sterg comentariile pentru ca mi se pare nedrept... fata de tine, fata de mama si fata de orice alt om care trece prin ceea ce traiti voi chiar acum. Nu stiu daca toate incurajarile din lume va sunt de folos ori parerile da rau. Nu stiu nici macar ce simti, astfel ca mi-e greu sa spun ca te inteleg. E dureros si nedrept! Sper doar ca Bunul Dumnezeu sa va ajute si sa va binecuvinteze cu dragoste, intelepciune si iubire relatia voastra mama-fiica!
    Te imbratisez cu mare drag...

    RăspundețiȘtergere
  7. stiu ca n-are legatura cu postul, voiam sa-ti raspund la mesaj...ai retata de inghetata in postul meu unde am scris "luata de aici"...clic pe aici si ai reteta te pup, chiar iese buna daca o aromezi bine

    RăspundețiȘtergere
  8. am uitat.: daca nu ai ligura-bol din aia pt luat inghetata, o poti pune la congelat in tr-o tava de chec pe care inainte ai imbracat-o in folie de plastic, capetele foliei ce raman in afara tavii acoperi deasupra inghetata, apoi o poti felia frumos, felii cat mai generoase:))

    RăspundețiȘtergere
  9. Maria : Iti multumesc mult, conteaza enorm, in viata de zi cu zi nu poti defula prea des, pentru ca stii cum e spectacolul trebuie sa continue si pentru cei din jurul tau oricat de buni ar fi nu e de inteles, asa ca mai regasesc din echilibru cand scriu aici si ma bucur foarte tare cand citesc comentariile voastre.
    Ma mai bucur din tot sufletul ca nu stii ce simt, pentru ca nu doresc nimanui sa treaca prin aceste lucruri, le doresc tuturor parinti sanatosi care sa traiasca o suta de ani si sa nu aiba parte de nicio zi de suferinta:)
    Despre relatia mea cu mama nu pot spune decat ca este una deosebita, dincolo de imaginatia mea, mi-as dori enorm sa am o fetita care sa poata spune despre mine ce spun eu despre mama mea.
    Te pup.

    Mariana : Mersi mult:), am inteles, sigur fac pana pleaca el sa se linga pe degetele:)

    RăspundețiȘtergere
  10. Roxana, te imbratisez. Am citit postul demult, de cand l-ai postat...insa nu mi-am gasit cuvintele. Nu cred ca mi le voi gasi ever pe cele care sa iti poata alina suferita. :(
    Multa, multa sanatate!
    Vei gasi puterea sa mergeti mai departe.
    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  11. @Mama lu' Ana : Iti multumesc din suflet, sanatate ne dorim cel mai mult.

    @MAria Matei : Mersi mult Maria, suntem bine da, ne chinuim cu efectele secundare ale chimioterapiei dar suntem cat de cat bine in conditiile date.

    RăspundețiȘtergere