Vă mulţumesc mult pentru comentarii, repet înseamnă enorm pentru mine. Câteodată îmi vine să plâng la nesfârşit, dar lumea nu se opreşte deloc şi cei din jur nu îi tolerează pe cei care sunt mereu trişti. Li se pare normal să plângi o zi, două, după care să îţi revii şi să fii la fel ca ei, nu se poate nici asta, dar te prefaci că eşti ca ei şi mergi mai departe. Durerea nu o întelege nimeni şi nici nu îmi doresc acest lucru. Vorbesc strict de oamenii din jurul meu prezenţi zi de zi. Voi aici mi-aţi demonstrat că există prietenie chiar şi aşa fără să te fi văzut măcar o dată.
Iţi multumesc Maria pentru îngrijorare, suntem bine da, o zi mai bine, alta mai rău dar cu încredere.
El a plecat, nu am mai scris, a fost un mare şoc pentru mine, era sprijinul meu, parcă dacă eram de mâna lui, lumea era mai bună, e mai greu la telefon. Pentru orice lucru bun e nevoie de mari mari sacrificii. Mama e bine, e aşa cum o ştiu mereu, deşi poartă toate semnele chinului e puternică şi ne dovedeşte în fiecare zi că poate mai mult ca toţi. Nu o să înţeleg niciodată de ce ea, care pentru mine este şi a fost mereu o zână buna, un om cu nişte calităţi inimaginabile trebuie să treacă prin acest chin....dar nu înteleg prea multe lucruri în ultimul timp.
Aproape ca-mi dau lacrimile citindu-ti azi sufletul... As vrea sa-ti fiu alaturi, sa-ti iau tristetea, sa am atat de multa putere incat sa rezolv eu toate pe loc, dar realizez ce mic om sunt si ce mari sunt durerile voastre. Stiu ca ti-e greu singura, stiu ca nu e usor deloc sa vezi omul iubit- mama - topindu-se sub ochii tai, in yimp ce celalalt om iubit este departe. Ma doare neputinta noastra umana si faptul ca nu exista explicatie pentru oameni buni care indura astfel. Sper din tot sufletul ca Dumnezeu sa va intareasca pe toti, iar iubirea voastra sa va dea puterea si bucuria de a petrece timpul hotarat de Dumnezeu cu demnitate si caldura sufleteasca. Fiti uniti si aratati-va dragostea cat timp o puteti face; nu va sfiiti sa fiti o familie chiar daca inceputul vostru e cel mai greu posibil!! Voi aprinde o lumarica pentru voi trei!
RăspundețiȘtergereDraga Roxana fiecare om are puterea de a trece peste durere si necazuri in felul sau. Tu esti dintre cei puternici atata timp cat iti pui intrebari, cauti sprijin, scrii, plangi. Durerea este tolerata de cei din jur dar cu masura se pare, de multe ori poate cei din jur ar vrea sa iti spuna o vorba buna dar nu si gasesc cuvintele sa o faca, sau pur si simplu incearca sa te atraga spre altceva. Iar oamenii puternici gasesc si mai putina intelegere la semenii lor, toti se asteapta de la tine sa treci cu fruntea sus, sa lupti la nesfarsit cu necazurile. Dar chiar si cei puternici cad uneori si au nevoie de un sprijin. Incearca sa gasesti acel sprijin care iti face cel mai bine si evita pe cei care nu te ajuta prin nimic. Sa mai scrii, sa ne impartasesti din ceea ce simti , din ceea ce crezi, iti face bine sa primesti incurajarile sincere ale semenilor tai.
RăspundețiȘtergereDraga Roxana,iti doresc multa putere si sunt alaturi chiar daca nu ne cunoastem.Imbratisari.
RăspundețiȘtergereVa multumesc foarte mult.
RăspundețiȘtergere