joi, 14 iulie 2011

Azi

Aseară mi s-au rupt pantofii, pantofi noi aproape din piele, s-au rupt din senin, de parcă au venit fulgere invizibile fără nori, pantoful drept arată perfect, pantoful stâng ca un gândac decedat cu aripile frânte. Am mers ce am mers aşa chinuindu-mă, aproape de casă ne-am întâlnit pentru cumpărături şi ea m-a forţat, prin cuvinte bineînţeles, să iau pantofii ei şi a mers desculţă. Nu mai era mult, dar a mers desculţă..pentru mine. S-au cuibărit toate sentimtele mai calde şi mai duioase din lume şi am realizat încă o dată, de parcă nu aş fi ştiut şi nu aş fi simţit de atâtea ori, ce înseamnă familia. Aşa cu toate greutăţile noastre recente am ştiut să fim la fel de uniţi cum am fost mereu, nicăieri nu e mai bine ca acasă, nicăieri nu eşti mai în siguranţă, mai ocrotit, mai iubit decât cu ai tăi şi le mulţumesc în fiecare zi că îi am şi ca sunt atât de minunaţi. I-am simţit mereu lângă mine, m-au cules de atâtea ori de pe jos, nu cred că există ceva să se fi putut face şi ei să nu fi făcut.
Iar pentru ea, incă o dată eşti cea mai bună soră din lume. Felicitari, domnişoară Absolventă!

4 comentarii:

  1. felicitari absolventei pentru gestul sau!

    RăspundețiȘtergere
  2. Minunat suflet ti-e daruit sa-ti fie sora! Va imbratisez cu duiosie pe amandoua!
    Maria

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitari sorei tale si sa fiti unite mereu.Pupici dulci.

    RăspundețiȘtergere
  4. Va pup si eu pe toate:)
    Multumim frumos.

    RăspundețiȘtergere