Vis

A fost un vis frumos weekendul ce tocmai a trecut, a sosit pe aripi reci din ţări departe şi a zburat imediat.
Am încercat să îl păstrez cât mai mult, dar timpul nemilos ca de obicei nu mi-a lăsat răgaz. Aş fi vrut să închid momentul bine de tot în suflet şi să mă trezesc în fiecare dimineaţă cu zâmbetul pe buze privind lângă mine şi constatând că nu sunt singură. Mai avem încă puţin sau mult de fapt pentru inimile noastre.
Am plecat sâmbătă dimineaţă şi duminica era musai să fim înapoi, aş mai fi stat lângă marea albastră, să îi simt căldura şi dragostea cu care ne înconjoară, să mă simt parte din ea şi să uităm împreună toată durerea, să se risipească aşa cum valurile ei vin şi trec mereu altele şi altele, niciunul la fel. Am înotat uşurel, nu mai am puterea şi rezistenţa de acum ceva ani, le-am pierdut şi nu ştiu unde. Unde o fi oare fata aceea care înota la infinit fără niciun pic de oboseala, simţeam că sunt parte din imensul albastru şi nu exista efort. Acum s-au pierdut dar am încercat să o simt şi sa o las să mă poarte, să îmi povestească, să mă aline şi să o îmbrăţisez. Am iubit mereu marea, i-am spus mereu tristeţea mea, am simţit-o bună, i-am spus mereu bun găsit şi să ne vedem curând, m-am simţit în siguranţă lângă ea.
Cât despre el, când l-am revăzut m-am simţit ca un copil a cărui mămică a lipsit o perioadă şi brusc nu o mai recunoaşte, se simte pierdut. Era tuns mai scurt şi cu urechile înfundate după zbor vorbea ca din putină, dar nu a durat mult şi au revenit toate, toate sentimentele mele de parcă nici nu ar fi fost plecat, totuşi durerea despărţirii o simţeam încă. A fost frumos, prea frumos, aştept cu mare nerăbdare să treacă aceasta perioadă grea şi să ne trezim iar împreună în fiecare zi. I-am spus ei, mării albastre dorinţele noastre şi apoi am văzut un delfin, nu cred în semne, dar mi-a plăcut să mă agăţ de asta, mi-a plăcut ce am simţit când am crezut o clipă că ea ne-a răspuns.