marți, 26 iulie 2011
Cuvinte
Le spui când ţi-e foame, le spui când ţi-e somn,când te doare, când îţi e dor, când iubeşti, când nu mai poţi, de multe ori îţi sunt inutile, prea puţine să te ajute să te dezbraci de suflet să îl scuturi bine şi să îl îmbraci la loc uşor, uşor, curat şi nesupurând. De mult timp nu îmi mai ajung, sunt atât de neînsemnat expresive ca să mă poată ajuta să simt eliberare, chiar dacă poate s-ar inventa cele mai potrivite, chiar dacă le-aş striga cu toată forţa să răsune peste munţi şi văi tot nu ar fi suficient. Şi tu dacă le alegi pe cele mai potrivite, pe cele mai frumoase, mai gătite, mai cugetate, liniştite şi aşezate, mai pregătite, mai aranjate, mai coafate şi machiate, mai fără de pereche oare e suficient, oare fac cât o strângere de mână, cât o îmbrăţişare, poate că da, sau poate nu, poate de fapt nu mai e nimic îndeajuns. Oare de-ar fi să ne punem o dorinţă în gând, toţi deodată, oare s-ar împlini, oare ar conta? Nu ştiu, nu ştiu decât că Paler avea atât de infinită dreptate, trăim fiecare zi ca şi cum mâine e încă una, şi apoi încă una şi nu se vor termina niciodată, uităm să trăim cu adevărat printre o mie de nimicuri şi etichete sociale.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Buna Roxana!
RăspundețiȘtergere... permite-mi ca fiu nu doar prima, dar si cea care iti lasa un comentariu un pic in contra cuvintelor tale: imi traiesc zilele cu infrigurare, cu teama ca atat de multa iubire, pace, fericire si dragoste de viata nu as mai avea ocazia sa respir intr-un "mâine". Mi-a fost atat de dor sa traiesc ceea ce simt acum, in acest prezent, incat vreau sa respir si ultima mea suflare alaturi de cei dragi mie - familia mea. Nu am o explicatie pentru asta, dar asa simt, vreau sa fiu cu toata fiinta, alaturi de ai mei, constient, implicata, pur si simplu prezenta; angrenata cu mintea, cu inima, cu tot sufletul meu. Si nu am nevoie de cuvinte, simt doar cu toata fiinta ca tot ce traiesc acum e ceea ce trebuie sa traiesc si sa manifest si sper din suflet doar ca acel maine de care vorbea Paler sa nu fie unul al nimicurilor si al etichetelor sociale. Iti doresc si tie sa traiesti dincolo de cuvinte, dincolo de etichete sociale, iar nimicurile sa se dizolve lasand loc sentimentului constient, plin de iubire ca esti acolo unde este nevoie de tine; langa ai tai!
Te imbratisez cu drag,
Maria
E mai greu ca fiind departe, ne trebuie cuvinte din pacate..doar ele ne ajuta..ganduri si cuvinte, asta e ce sa facem.
RăspundețiȘtergere