duminică, 3 octombrie 2010

Whoever you want to be!

De cate ori am auzit " poti sa fii orice vrei ", prefer suntem ceea ce suntem, depinde de noi ce devenim dar vom fi mereu noi....nici mai mult nici mai putin, nu ne putem pacali ca suntem altcineva. Are vreun sens? Nu imi pot pacali personalitatea, o pot educa dar nu o pot schimba, radacinile sunt acolo. Un mar nu e o portocala, broscoiul nu e print.
Ceea ce vreau sa spun este ca trasaturile generale ale caracterului fiecaruia vor fi mereu aceleasi, ne place sau nu..Cam asta ar fi concluzia mea generala si serioasa pentru ziua de azi, o zi de toamna cu nori ce nu se scurg deasupra noastra..
Mi-a spus o data cineva ca ar paria ca eram genul de copil care stia mereu raspunsul la intrebarile pentru nota zece sau un punct in plus la orele de matematica, mai apoi genul de persoana care vede ce nu toti pot vedea...ma face sa ma simt bine cand cei din jurul meu imi fac complimente, toti ne simtim, pentru mine e ceva mai mult, o reatestare a ceea ce e bun la mine, poate e timpul sa stiu eu mai mult decat ceilalti cine sunt si ce pot face fara sa simt nevoia sa mi se tot spuna...sau sa fiu asigurata ca asa e. Imi plac mult aripile...si ca sa fiu complet sincera sunt genul de om care simte constant nevoia de vant bun si incurajari pentru a putea zbura, ce imi doresc pentru mine este sa invat sa zbor singura chiar si pe furtuna si ploaie, chiar fara incurajari.
Sunt milioane de lucruri la care zi de zi trebuie sa lucram cu noi....unii mai mai mult ca altii.
Cum e de fapt? Mai intai invatam sa zburam singuri si apoi ne gasim partenerul de zbor?
PS Versiunea scurta,realista, fara metafore si fetite visatoare:
Am langa mine sute de Grinch morocanosi si critici care insista sa vada totul in stilul lor ironic si cica "amuzant", iar eu...in sensibilitatea mea infinita si constanta nevoie de a fi asigurata ca ceea ce fac eu este atat de bun precum este si ca sunt in masura sa imi asum toate micile sau marile greseli ca un om matur ce sunt, ei bine eu ma simt sufocata, atat de sufocata incat ploua in continuu.....

4 comentarii:

  1. De data asta, da... citindu-te imi dau seama ca, intr-adevar, broscoiul nu e print. Printesa ramane totusi o printesa ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mami Mersi frumos:) Nu stii cat de mult ma bucur ca cineva a inteles ca broscoiul nu e print.

    Voiam sa spun ca oricat am incerca nu putem schimba temeliile caracterului unui om si ca oamenii din jurul nostru ne influenteaza starea de spirit daca nu suntem suficient de puternici ca sa nu permitem asta.

    RăspundețiȘtergere