Mă gândeam că va trece ceva vreme până să scriu iar aici. Adevarul este că exact înainte de acest Paşte am căzut destul de rău, şi după ce că m-am lovit şi mă dor toate, am căzut în noroi, şi sunt plină de mâzgă şi acum.
Dar oamenii puternici nu rămân jos niciodată, se ridică mereu şi mereu, chiar dacă nu ne aşteptam la acest deznodământ o să îi facem faţă cu brio. De ce? Pentru că putem şi e ceva mai sus de orice, voinţa noastră care deşi pare fragilă învinge munţi de foc. Eu ştiu că dacă e cineva să poată, e EA, şi dacă e cineva să vrea tot EA este, mai ştiu că forţa EI nu are limite, mai ştiu că trebuie. Dacă în loc de totul pentru alţii, infinit şi nemărginit ar face doar puţin pentru EA.
Deocamdată e ceaţă şi mi-e frig, hainele îmi sunt ude şi nu le pot da jos dar frica începe să dispară şi dorinţa de soare e primul pas şi o să fac totul să îşi reia locul lui pentru noi.
Putere multa iti doresc! Va fi bine, sunt sigura, ai forta necesara sa te ridici. Te imbratisez.
RăspundețiȘtergereTe rog sa te scuturi de absolut tot,soarele a iesit,asa ca porneste la drum fara sa te uiti in urma si la ce s-a intamplat.Esti un om puternic ,ce poate si vrea,dar si reuseste,da?!Asa ca vreau sa ne auzim cu bine.Te imbratisez.
RăspundețiȘtergereCuraj Roxana, noi femeile avem o putere pe care nici nu o banuim. De aceea am fost daruite cu minunea de a naste si a creste copii, pentru ca putem face fata si bucuriilor intense dar si tristetilor care vin peste noi. Putere multa si sa te vedem curand zambind din nou!
RăspundețiȘtergereVa multumesc mult pentru cuvintele voastre, ne asteapta o lupta mai grea dar trebuie sa reusim, de fapt sunt convinsa ca vom reusi si de data asta.
RăspundețiȘtergereImi pare rau ca te simti asa, nu banuiesc ce ti s-a intamplat, insa orice ar fi trebuie multa putere si treci si peste. Daca trebuie sa lupti si merita, lupta, daca timpul te ajuta, atunci lasa-l sa treaca si incearca sa uiti. Tu stii cum e mai bine. Te pup
RăspundețiȘtergereSa-ti fie bine si sa gasesti puterea de care ai nevoie. Imbratisari!
RăspundețiȘtergereVa multumesc mult, mi-a fost bine ca am scris.
RăspundețiȘtergereDa, trebuie sa te ridici, trebuie sa speri si trebuie sa ai curaj!!nu mi dau seama care e situatia ta, insa iti spun atat: eu mi am pierdut mama la 21 de ani, a fost cumplit de greu, insa asa cum bine spui, exista cineva , undeva care iti va intinde o mana si te va ridica , chiar si atunci cand poate tu nu ti mai doresti asta!ai grija de tine si sper sa aud vesti bune!te imbratisez!
RăspundețiȘtergereP.S. e bine ca scrii, si eu am scris la un mom dat , asa am simtit ca ma pot elibera de toata energia negativa pe care o tineam in mine ...
Nu imi pot imagina ce greu trebuie sa fi fost, ma bucur sa te citesc, sa vad ce familie frumoasa ai.
RăspundețiȘtergereMamei mele i s-a pus un diagnostic pe care nu il merita si e cu atat mai greu, dar o sa fie bine pentru ca forte avem sa ne luptam cu orice.
da, am intuit bine , ca despre mama ta e vorba...mult curaj si forta si speranta iti doresc!asa e ...nimeni nu merita diagnostice care iti schimba viata si numai tie ci si celor apropiati.spun la fel , nici mama mea nu merita la 41 de ani sa aiba cancer, dar Dumnezeu le stie pe toate.am avut o perioada in care am uitat de Dumnezeu , pt ca mi s a parut o razbunare , mi s a parut o nedreptate...ma rog...e greu.multa putere iti doresc!
RăspundețiȘtergereMamele noastre toate sunt zanele din povesti pentru noi. E mult prea multa nedreptate si nimic nu e usor.
RăspundețiȘtergereSper sa unim curajul si forta, am multa increderea in ea, e o femeie fantastica, cu o putere extraordinara.