Medici

Am crescut într-o familie destul de bogată în medici, unchi, mătuşi, veri., mama, şef de laborator de spital, înconjurată de cadre medicale. Deci am avut doctori pe lângă mine cu duiumul, şi totuşi am avut întotdeauna o puternică aversiune faţă de ei, în general, nu de ei, rudele, prietenii mei. De ce, aparent inexplicabil, în copilărie, cert este că a rămas mereu acolo, mai mult a crescut o dată cu mine. În ultimul timp m-am lovit de ei mai des decât mi-aş fi dorit şi atunci când e vorba de persoane dragi taci şi respiri adânc, nu ripostezi pentru că nu ai nevoie de consecinţe. Cred că număr pe degetele de la o mână medicii în regulă pe care i-am întâlnit. Majoritatea se consideră mici Dumnezei, cu puteri supranaturale care din cauza autosuficienţei, lipsei de interes şi atitudinii superioare dau greş. Şi atunci spun mereu că aşa a fost să fie, au milioane de scuze. Ei au voie să fie indispuşi, să fie revoltaţi pe remuneraţia lor, să fie obosiţi sau fără chef, să repeadă şi să vorbească urât pentru că sunt o categorie socială cu totul specială, mai bună decât oricare alta. De multe ori uită că un medic este şi trebuie să fie mai presus de orice, om, om care ar trebui să ştie să vină în sprijinul altui om pentru că menirea lor este să ajute şi să aline, dar au uitat printre reţete la repezeală, consultaţii fără să asculte de fapt, vizite superficiale ce este de facut. E drept că şase ani de şcoală urmaţi de un rezidenţiat prost plătit nu sunt visul oricăruia dar eu spun că această meserie fără chemare nu ar trebui să fie practicată şi dacă ai chemare nu uiţi pentru ce ai făcut toate aceste sacrificii, nu ca să umileşti, să iei peste picior nişte oameni care nu sunt lângă tine din plăcere, nişte oameni care au nevoie de atenţie şi întelegere pentru care un cuvânt spus cum trebuie înseamnă o zi cu soare. Nu mai există respect, consideraţie pentru omul din faţa ta care plăteşte contribuţii, mai mult, rar uită să mai adauge ceva, omul în locul căruia ai putea să fii şi cu siguranţă vei ajunge să fii, pentru ei bolnavii sunt toţi la fel într-un sens negativ, un fel de supuşi în faţa lor, nu există oameni bolnavi şi medici, există oameni toţi la fel în faţa puterii universului.
Dacă ar fi să dau un sfat mai mult sau mai puţin calificat aş spune să alegem un medic care să fie om, să fie aproape şi la îndemână la care să putem merge pentru orice sfat şi  neapărat să mergem de fiecare dată când simţim că ceva nu este în regulă.