Nu voi întelege niciodată de ce este atât de greu să privim întotdeauna curtea noastră proprie, să fim mai toleranţi, mai întelegători, să delimităm analiza de judecată. Este de la sine înteles că să nu avem o părere despre lucruri este imposibil, fiecare are propriul sistem de valori, dar de aici şi până la a cataloga, a pune etichete, a pune la zid chiar este totuşi un drum lunguţ, pe care mulţi îl parcurg imediat. De ce nu ne putem opri la analiza aceea de bază, fără să judecăm, luând în calcul trei chestiuni extrem de importante, nu ştim toate datele problemei, din start trebuie considerat că putem greşi, nu avem niciun drept de a cataloga raţionamentele celorlalţi, nu suntem întotdeauna în măsură să avem un sfat mai bun.
Ce ar însemna o lume în care vecinii de scară, prietenii din copilărie, vânzătoarea de la colţ, rudele mai în vârstă să nu te mai vadă ca pe cel mai bun subiect de discuţii. Până la urmă e atât de greu să respectăm deciziile, raţionamentele, modul de comportament, de conduită al celor din jur, pentru motivele pe care ei le consideră întemeiate, pe care noi poate nu le ştim, e atât de greu să respectăm modul fiecărui de a fi efectiv el, când ai putea primi înapoi exact acelaşi lucru.....
da, oare de ce? pentru ca daca nu ar fi asa, ar fi prea multa bunatate, sau ar fi doar bunatate si bunastare si nu s-ar mai numi pamant, ar fi raiul!
RăspundețiȘtergereCred ca pentru multi vine din dorinta de a-si demonstra lor insile ca ei nu sunt asa, ei sunt mai buni?!
RăspundețiȘtergereMaria
:) da toti vrem sa fim mai buni...toti am face mai bine decat altii intr-o situatie data
RăspundețiȘtergere