luni, 2 mai 2011

Diverse

Nu am simţit în niciun fel că ieri a fost 1 mai, Ziua Muncii, sărbătorită de foarte mulţi la mare şi de alţi foarte mulţi la grătare.  A fost primul an în care nu am ieşit să admirăm puţin natura întinerită, verdele crud cât vezi cu ochii întins sub cerul albastru clar cu nori albi şi pufoşi. Nu am avut nici dispoziţie, nici timp. Sâmbătă am gătit sărmăluţe, după cum spune Adina, mi-am găsit un nou hobby. După acest Paşte, pentru care am gătit mai mult decât am facut-o de când mă ştiu, exagerare voită pentru a sublinia cam cât am trebăluit noi, se pare că mi-am descoperit o nouă pasiune. Deci sărmăluţele gătite de mine sunt cele mai slabe din lume, doar nu puteam eu mânca altceva. Spuneam mai demult că există întotdeauna o varianta mai sănătoasă pentru mâncarea mai grea.
Amestecul pentru tocat conţine doar piept de curcan, respectiv de pui, prefer să le toc eu decât să cumpăr carnea gata tocată, pentru că nu pun grăsime, chiar dacă ar putea fi considerată o exagerare cam mare. Adaug apoi orezul, sare şi piper, cimbru şi putin suc de tomate peste carne, pentru că altfel iese destul de fadă. La învelit am răbdare multă, apoi varza condimentată şi ea după gust dedesubt, între ele, la noi sunt mulţi iubitori de varză, deasupra şi nu uit după fierbere să le trec puţin şi prin cuptor.

2 comentarii:

  1. Eu nu am sarbatorit niciodata 1 mai,pentru mine este o zi ca oricare alta.Ai facut o bunatate de sarmalute,a mai ramas si pentru noi?Pupici.

    RăspundețiȘtergere
  2. :) Da, au ramas. Data viitoare o sa fac macar poze, daca altfel nu ca pot trimite. Pupici si de la mine.

    RăspundețiȘtergere