Ştiu că poveştile sunt mult mai fun dar eu nu am decât filosofii:(

Dumnezeu spunea, stând de vorbă cu Octavian Paler, că nu întelege de ce oamenii trăiesc ca şi cum ar trăi veşnic. E un lucru pe care des îl gândesc, mereu avem impresia că e şi mâine timp pentru iertare, pentru bucurie, pentru un zâmbet acordat unei persoane dragi, pentru iubire, pentru o clipă, pentru ceea ce ne dorim cu adevărat. Viaţa e o ecuaţie cu atât de multe variabile încât răspunsul final nu îl vom ştii decât atunci când e prea târziu, merită compromisurile care te fac să fii în pace cu tine, mai mult nu cred că merită. Aş vrea să trăiesc fiecare zi, pâna la ultima picătura, tot ce îmi poate oferi. Ciudat cum eu, atât de schimbătoare, nu iubesc nimic mai mult decât siguranţa şi constantele, depinde doar ce e mai important, cred că împacarea de sine în definitiv, armonia ta cu tine şi deciziile tale şi o anumită independenţă, suficient de mare ca să ştii că va fi bine oricând, te ai pe tine şi e de ajuns, suficient de mică încât să te poţi îndragosti, suficient de liniară încât sa nu o pierzi pe drumul iubirii.