luni, 4 iulie 2011

Rockstar

Gândesc mult zilele acestea, gânduri care mă chinuie şi mă trec mări şi ţări, peste râuri şi munţi de stări şi sentimente şi mă aduc mereu în acelaşi loc, mă regăsesc în drum spre sau de la serviciu, seara înainte să adorm, în drum spre casa părintească, la supermarket, la masă, câteodată şi la câte un film cu ele sufocându-mă şi plimbându-mă în câteva secunde chiar de la extaz la agonie. Câteodată aş opri alimentarea mai pe economic mode măcar, doar să mai respir şi eu de la atâtea inepţii.
Ce credeţi că am visat eu cu ochii deschişi într-o dimineaţă mergând grăbit cu căştile în urechi...
Mi-am imaginat un vis mai vechi împlinit. Spuneam mereu că aş vrea să trăiesc mai mult, să nu mă mai simt într-un tren fără oprire sau poate într-o barcă de viteză fără să am cârma eu, destinaţie după destinaţie, de fiecare dată mergând acolo unde trebuie să fiu. Eiii şi aş vrea să respir viaţă, energie şi ritm, viteză şi iureş în trăiri. Şi am zis ce ar fi să alerg în parc pe ritm de muzică rock, dar să alerg aşa cum aş simţi să trăiesc, cu tot patosul şi adrelina pozitivă care îmi lipseşte, cu alte cuvinte să alerg domnule cât mă ţin picioarele. Dar cel mai mult şi mai mult mi-ar plăcea să ştiu să cânt la un instrument, orice, ziceam pian, acum aş alege chitară şi m-aş urca pe scenă şi aş cânta, şi aş cânta, să se auda melodios din corzile ei toate sentimentele, gândurile, furia, frustrarea, neîntelegerea şi neconformarea, neputinţa pe care le trăiesc acum şi care mocnesc precum un foc de paie umede. Şi apoi ar rămăne toţi uimiţi, după un moment de tăcere, ar începe ropote de aplauze şi eu aş simţi viaţă respirând peste tot, m-aş simţi eliberată, fericită şi prezentă. Frumos sentiment au cei care urcă pe scenă, au posibilitatea să guste multe din bucuriile şi trările vieţii în doar câteva ore.
Dar spectacolul e spectacol, chiar dacă e pe o scenă, pe o stradă, într-o casă sau oriunde ar fi el şi cum spunea un rockstar adevărat el trebuie să continue orice ar fi.

5 comentarii:

  1. ...cred ca ceea ce simti tu se numeste dragoste, patima, iubire patimasa pentru mama, sot, viata si pentru tine insati si pentru toate acele lucruri pe care inca nu le-ai spus nimanui.
    ... si daca tot ai vrea sa urci pe scena, uite ca eu te vad alaturi de Adele:http://www.youtube.com/watch?v=FiMK9e0h6YE&feature=related
    Auditie placuta!

    RăspundețiȘtergere
  2. frumos vis cu ochii deschisi
    si de ce n-ai incerca?!

    RăspundețiȘtergere
  3. orice forma de arta este o modalitate de eliberare si de incercare de atingere a unei stari de vis. muzica este un fel de limbaj universal asa ca este normal sa simti asta. cand eram tanara tanara visam ca compun muzica, vedeam partiturile, le auzeam, primeam aplauze... o muzica grea de neinteles, desi in viata de zi cu zi nu am ureche muzicala deloc. visul tau arata ca esti tanara iar sufletul cauta calea spre a se alibera din realitate si a te purta printre stele. incearca sa gasesti acel instrument sau oricare altul si joaca te in voie cu el. vei simti eliberare.

    RăspundețiȘtergere
  4. :) multumesc , poate voi gasi vreodata timpul si resursele necesare. Cred ca e vorba de a expune tot ce simti, poate asa apasa mai putin.

    RăspundețiȘtergere
  5. e frumoasa melodia aia dar nu ii place ca i-am pus-o si eu sa o asculte :))...ma rog atunci era si momentul cand trebuia sa plec

    RăspundețiȘtergere