luni, 11 aprilie 2011

Opinii

Se întâmplă des să mă simt suită forţat într-un tren care porneşte în goană, fără staţii de oprire şi să îmi doresc să cobor, singura posibilitate fiind să sar asumându-mi prea multe riscuri, riscul că mă voi lovi, riscul că îi voi răni pe cei din jur, că se va schimba totul iremediabil. Cam aşa văd eu din unele puncte de vedere viaţa şi societatea în care ne e dat să trăim, suntem liberi în oarecare măsură dar avem limite impuse de propriile nevoi, de nevoile celor dragi, de barierele intelectuale şi sociale, de ceea ce suntem şi ceea ce ne-am dori să fim.

4 comentarii:

  1. Ai perfecta dreptate. Important este sa te urci in trenul care te duce la destinatie fara sa iti doresti sa cobori. Pana atunci sunt cautari, te inteleg perfect...Am sarit si eu dintr-un tren care simteam ca nu ma duce nicaieri, m-am lovit, m-am scuturat si am luat-o de la inceput. Norocul a fost ca urmatorul tren sa fie cel in care calatoresc in prezent, fara sa imi doresc sa ma dau jos sau calatoria sa inceteze. Desi se va intampla asta, la un moment dat...:((.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da:) toti cautam echilibrul, cand viata nu alearga mai repede decat tine si ai timp sa o "gusti"
    Da, stiu ca se va intampla:), tocmai de aceea ma bucur foarte mult pentru toti cei carora li s-a intamplat deja.

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga mea,

    Te imbratisez.
    Si daca imi permiti, iti doresc sa ai taria de a spune "multumesc, dar nu e asta calatoria mea" celor care te imbie sa te urci intr-un tren care nu te adrage de nicio culoare!
    Si sa poti trage maneta de siguranta de fiecare data cand simti ca te afli in trenul ce nu te duce unde vrei tu! Fara frica! Iar maneta de siguranta poate fi o simpla discutie deschisa, de genul "vreu sa merg o perioada pe jos... sa vad ce si cum, trenul asta nu-i de mine". Cu tine sau cu pasagerii vietii tale.

    Calatoria asta e asa de scurta... sa nu ridicam bariere... ceea ce suntem si ceea ce ne-am dori sa fim depinde inca de noi!

    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  4. :) Cat de frumos ai spus. Iti multumesc mult de urari.

    RăspundețiȘtergere