Prima zi normală după atât de mult timp, am crezut că o dată ce voi intra în inevitabilul cotidian va fi mai bine, dar nu prea este, e doar prima zi, poate doar aceasta e atât de grea. Stăteam totuşi într-un balon de săpun într-un echilibru precar gata gata să se spargă, parcă totuşi în balonul meu realitatea era undeva mai departe şi parcă nu îmi venea să cred tot ce s-a întamplat, am mai spus ai vrea să stai pe loc, într-un colţ, ghemuit, şi să aştepti să te trezeşti dintr-un vis urât. Doare şi faptul că lumea merge înainte, nu stă pe loc niciodată, şi toată durerea curge lin facându-si loc în vâltoarea lor nebună.
Deci nu am rezolvat nimic.
Se spune ca timpul le rezolva pe toate...incet si lin. E o rana deschisa inca la tine Roxana, e normal sa simti asa, sa vrei sa te trezesti din visul urat...
RăspundețiȘtergereDin experienta mea iti spun ca timpul estompeaza, incetul cu incetul si vor ramane amintirile frumoase, duioase, fericite si dureroase deopotriva, acolo adanc. Dar vor veni zilele marcante cand totul va rabufni la suprafata pentru ca apoi sa se scufunde iar...si tot asa, ca un ciclu care se repeta. Fii tare, te imbratisez si te inteleg perfect. Eu sunt aici, asteptand sa scrii, oricand.
cred ca in astfel de momente, toti am vrea ca lumea sa stea in loc macar putin si toata lumea sa-ti simta suferinta sau sa sufere cu tine, poate ar fi ca o alinare, dar din pacate nu se intampla asa, nu exista acel moment de reculegere totala, si totul decurge normal, viata derulandu-se inainte, timpul nu se opreste nici macar o clipita. Eu am pierdut la diferenta de un an pe cei 2 bunici, mai am doar o bunica, si la nici unul nu am fost acolo, decat cu gandul si nu m-am simtit bine deloc. Acum deja a trecut timp si m-am impacat cu ideea, desi durerea revine, dar cu mai putina intensitate. Poate e mult mai rau in situatii ca ale tale si nu doresc nimanui sa le simta, si pierderea unei persoane iubite si apropiate sa fie cat mai departe.
RăspundețiȘtergereInsa toate in lume au un curs.
Inca iti mai trebuie mult timp sa te obisnuiesti si nu trebuie sa te grabesti in a te acomoda noii situatii, ca va veni un moment cand vei izbucni, mai bine incetul cu incetul , timpul te va ajuta si iti va estompa suferinta.
Noi asteptam, cand vei fi pregatita, sa ne asterni acele randuri frumoase .
Da, exact asa e:). Va multumesc pentru cuvintele voastre.
RăspundețiȘtergere