Unde

şi valuri semeţe de şoc s-au domolit uşor, s-au tot rostogolit, împins şi lovit de stânci către ţarm şi s-a lăsat o linişte, o linişte uşor stranie care ascunde numai durere. Durerea e mai mare pe fondul asta apăsător. Am trecut de şocul tragediei, de faptul că s-a întamplat chiar de ziua mea, am trecut de şocul anulării cununiei religioase, acum e linişte şi îmi e tot mai dor, usturător de dor...de telefoanele noastre zilnice în care chiar dacă nu spuneam nimic ne spuneam totul, de felul în care ne aştepta acasă, de discuţiile noastre interminabile, de felul în care alegea cuvinte fermecate care îmi dădeau imens de multă putere, de vocea ei caldă, de chipul ei atât de blând, e incredibil cum era suficient să o privesc şi toate talazurile din sufletul meu se domoleau, totul se făcea oglindă....A fost prea bună, mult prea bună...şi totuşi sunt atât de puţini oameni care înteleg că menirea noastră e atât de scurtă şi de grea încât tot ce contează e ce laşi în sufletele ce rămân...de câte ori nu am spus ...

Mă gândisem să fac un post separat, dar pentru că sunt una şi aceeaşi, şi oricum am învăţat de la mama că pe chipul tău nu trebuie să se vadă durerea chiar dacă uneori trebuie să o mai şi recunoşti, cu toate acestea chiar dacă am o zi grea ma gândesc la Marii dragi. De Sfânta Maria noi ne întâlneam mai mereu la bunica, aveam multe Marii de sărbătorit, ne aşezam cu toţii la masa lungă din curte, special pusă pentru această ocazie. Era mai mareu o zi frumoasă, cu soare, mamei îi plăcea mult.
La mulţi ani Mariilor dragi mie, mătuşii mele care a fost alături de noi, Mariei din downunder pe care o găsesc de o sensibilitate rară, felicitări mămicii ei pentru că are aşa o fată, Mariei lui Matei, care scrie atât de frumos şi m-a impresionat foarte tare pentru că am simţit-o aproape de mine în nişte momente grele, Mariei Cojocaru  pe care am descoperit-o de curând şi îmi este dragă, petrecere frumoasă şi sănătate mămicii ei, Mariei Sofia, fetiţa Carlei, jumătatea mai dominatoare a gemenelor, Marianei cu mult drag, care mi-a fost mereu aproape cu un sfat, Catincăi de care îmi e dor de când mama ei scrie mai rar...