marți, 20 septembrie 2011

Încă

mă simt incredibil de vinovată când fac/gândesc/respir altceva, ceva ce nu are legătură cu ce am iubit mai mult şi mă doare mai tare, senzaţia aceasta poate nu va trece niciodată.
Dar voi încerca astăzi să vă povestesc despre Bancă
De dimineaţă am plecat la datoria mea zilnică ştiind că în drum am de făcut câteva opriri de plăţi de facturi, căci am reuşit să îi cheltuiesc domnului toţi banii şi internet bankingul aşa de folositor până acum al lui, luna această nu mi-a fost util. Prima oprire, Poşta, cea mai aproape, neaglomerată şi comodă, numai că factura X nu putea fi plătită la Poşta. A doua oprire, casieria Băncii, acolo nu se pot face plăţi de facturi fără buletin, eu nu am buletin, l-am dat pe un altul mai nou deci niciun succes. Nu ştiu de ce cred ei că vine cineva şi îmi plăteşte mie facturile, zâna cea bună, binefăcători, ce or avea cu ei sau cu mine, îmi alungă plătitorii de facturi cu pretenţiile lor exagerate. Nu a mers nimic, nici certificat de naştere, nici copie dupa buletin, nici dovada de la poliţie cum că buletinul meu, cel original e reţinut pe la ei. Buuun, ce e de făcut, m-am gândit să plătesc la bancomat, direct de pe card, dar numai bine monstrul mi-a inghiţit cardul. Şi de aici potopul, cei care deschid bancomatul vin o dată pe săptămână, nu cardul nu poate fi blocat fără buletin, nu bani nu pot retrage fără buletin, nu - nu mă ajută nimic în locul lui, toate pe un ton înţepat şi înţepător. Şi cui i s-a făcut milă de mine într-un final, ei bine, directoarei sucursalei căreia îi mulţumesc că are timp şi dedicaţie să se implice şi să rezolve probleme care nu sunt ale ei, să aiba răbdare şi dechidere să te ajute cu ceva şi să suporte mulţi subalterni care spun nu, în general din marea comoditate.
A avut amabilitatea să verifice dacă este cardul în ATM, să sune ca cineva să vină azi să îl elibereze , să mă sune când au venit, să îmi elibereze cardul având în vedere că aveam toate actele doveditoare că sunt cine sunt, inclusiv dovada de la poliţie că buletinul îmi este prizonier. Există şi oameni pe care îi interesează, dar de cele mai multe ori nu cei care au această sarcină.
Şi domnişoară de la ghişeu : cardul se poate bloca  telefonic, soldul se poate verifica telefonic, cei de la asistenţă vin când sunt solicitaţi dar a fost mai bine să mă fierbeţi pe mine că trebuie să aştept o săptămână cardul meu neblocat, fără a avea siguranţa că este în ATM, fără a-mi putea verifica soldul, nu că aş avea vreo avere pe el ci tocmai pentru că nu am.

Eşti în tot şi în toate, mereu.

5 comentarii:

  1. Imi suna foarte cunoscuta povestea. Poate pentru ca traiesc in Romania si cam asta ni se intampla tuturor?

    RăspundețiȘtergere
  2. "Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul!" a devenit un motto al tuturor românilor.
    Cred că am umple pagini întregi dacă ne-am povesti fiecare păţaniile de zi cu zi.
    Şi mă întreb, din nou, cum să nu te lase capu' când auzi asemenea absurdităţi???

    RăspundețiȘtergere
  3. Asta spuneam si eu ca daca ai sta sa analizezi si sa "diseci" cate se intampla e clar ca sanatos la cap nu prea mai ai cum sa fii, mie mi se urca sangele in cap de multe ori..cand ma lovesc de ineptiile specifice..cel mai rau este ca nu stiu ce putem face.

    RăspundețiȘtergere
  4. Brrr, bine-ai revenit in lumea noastra cruda... Orice intalnire cu un "inger" este pur accidentala. Mare noroc ai avut sa gasesti unul.

    RăspundețiȘtergere