Cu tristeţe

Pe fotoliul din sufragerie, protejată de ecranul televizorului, tragedia pare departe, departe şi totuşi durerea, disperarea, tristeţea oamenilor trece prin sticla obiectivă şi pătrunde şi în inimile noastre oricât de mulţi kilometri ne despart. Pe lângă ce s-a întâmplat acolo totul pare mic, toate supărările, micile noastre tragedii, toate nemulţumirile şi durerile, toate par minuscule. Din păcate realizăm prea rar...
Sper din tot sufletul ca situaţia să fie ţinută sub control în Japonia, ca oamenii să se regăsească unii pe ceilalţi, sper să revină lucrurile la un normal cât de normal este posibil în acest caz, sper ca cei de acolo să respire liniştiţi şi să reuşească să îşi reconstruiască sufletele şi viaţa.