În altă ordine de idei am continuat seria de lecturi uşurele, de destindere şi deconectare cu Explozii în Stockholm. Acţiunea se desfăşoară pe o vreme cam ca cea de azi de la noi, numai că suntem cu câteva zile înainte de Craciun când organizarea jocurilor olimpice de către Suedia este pusă în pericol din cauza unui atac cu bombă la stadionul Victoria din Stockholm. Există o victimă, şefa Comitetului Olimpic. Eroina romanului, Annika Bengtzon, şefa departamentului investigaţii a unui ziar local este cea care se implică în ancheta poliţiei şi contribuie la descoperirea atentatorului. Ea se încăpaţânează să creadă, contrar tuturor, că atentatul o vizează pe şefa Comitetului Olimpic ca om şi nu reprezintă un atac terorist la adresa organizării Jocurilor Olimpice . Vinovatul nu este uşor previzibil, ultimile pagini ale cărţii m-au uimit destul de tare şi m-au forţat să le citesc pe nerăsuflate. Mi-a plăcut faptul că pe lângă latura strict poliţistă a romanului autoarea tratează probleme ale societăţii moderne cum ar fi atitudinea angajaţilor faţă de un superior, femeie şi pe deasupra şi tânără, lupta continuă a ziaristei Annika între o carieră solicitantă şi viaţa de familie.În concluzie mie mi-a plăcut.
N-am citit cartea, am vazut-o insa in librarii. Liza Marklund a devenit cunoscuta cu o carte care a starnit multe controverse in Suedia, a fost criticata si in acelasi timp apreciata. Cartea se numeste Gömda(Ascunsi in traducere libera) si este povestea unei femei suedeze casatorita si apoi divortata de un barbat arab care o urmareste si aproape ii omoara familia, care apoi au stat ascunsi in Suedia ani de zile si au emigrat in Chile si apoi in SUA de frica arabilor...discutiile au fost bazate pe faptul ca e multa inventie in carte, ca nu tot e adevarat desi autoarea sustine ca ccc cartea se bazeaza pe fapte reale iar personajul principal a suferit. Cartea asta a fost lectura obligatorie cand invatam suedeza, dar pe mine m-a fascinat si am continuat sa citesc continuarile: Azilul, Surorile Miei, apoi o carte scrisa ca un contraargument, foarte bine documentata de o alta ziarista care demonstreaza cat e real si cat nu in carte, ca desi faptele au fost in mare parte asa, personajul principal a inventat mult pe langa, ca arabii nu erau chiar asa periculosi ci doar fantezia femeii fara limite. E criticat sistemul suedez(pe de o parte ca nu au putut sa ii apere aici in Suedia pe cetatenii ei de arabi si pe de alta parte ca au aplecat mult urechea la povestile fanteziste ale femeii fara sa verifice ca arabii nu erau atat de periculosi. Oricum tema m-a fascinat mult. Iar scriitoarea are talent, mi-a placut cum a scris cartile, e pe lista mea de scriitori.
RăspundețiȘtergerePS. Nu stiu daca sunt traduse in romana cartile la care am facut eu referire, dar merita sa le pui pe lista daca da...
Da, chiar o sa le caut, multumesc frumos de idee.
RăspundețiȘtergereSi mie mi-a placut mult cum scrie, se citeste usor, curg ideile, uite de exemplu acum am inceput Printesa Gheturilor, Camilla Lackberg, e drept ca sunt abia la primele treizeci de pagini dar mi se pare un pic mai greoi stilul deocamdata, o sa revin cu o parere pertinenta cand termin cartea ca asa nu e prea corect.
Am auzit foarte multe povesti despre lumea araba.