Zi în ceaţă

Un post în care să celebrez ultima zi din martie, această luna minunată dedicată doamnelor şi domnişoarelor, era un must, acum că nu voi scrie exact doar despre acest subiect este partea a doua. Ei bine, azi în ultima zi a lunii marţisor, ne-am trezit sub un nor de ceaţă de credeam că sunt geamurile aburite de ploaie. Noroc că peste zi s-a ridicat uşor şi acum avem parte şi de puţin soare. Luna aprilie sperăm să nu fie tot cucerirea iernii şi măcar acum să trecem cu inima împăcată la pantofi.
Aşa de sfârşit de lună nişte constatări personale, cu alte cuvinte ce mă mai deranjează în ultima vreme:
1. Păi, podoaba capilară care trebuie lăsată la crescut, pentru o coafură cât de cât în octombrie, eu sunt obişnuită să am părul pănă la umăr, măcar o dată pe zi îmi vine să îmi fac programare la tuns.
2. De ce nu putem merge pe stradă în pijamale, pentru că zilele astea sunt singurele care îmi intră în graţii. Aseară mi-am pus pijamaua mea verde verde, cu bluza cu puţin roşu şi nişte ciorapi trei sferturi roşu cu verde de a zis sora mea când m-a văzut că sunt vreun pui de elf rătăcit de pe la Polul Nord, am făcut senzaţie e clar.
3. De ce e teoria asta a relativităţii aşa prezentă peste tot, zilele frumoase trec repede, cele mai puţin trec mai greu
4. De ce râde Murphy de noi, ce noi nu ştim că un lucru îl găseşti întotdeauna în ultimul loc în care îl cauţi, păi ce rost mai are să cauţi ceva ce ai găsit deja, asta dacă nu păţeşti ca mine astă vară când am găsit ochelarii, i-am pus "bentiţa", erau la mine, am uitat şi-am continuat să-i caut.