Ending winter

Mă uit pe fereastră şi văd un sfârşit timid de iarnă, mai degrabă, decât un început triumfător de primăvară. Este încă destul de rece şi astăzi mi-am luat geaca mai subţire, la pantofi nu îndrăznesc să visez. Sper să nu aud celebra replică : ai răcit de mândră ce eşti de geaca ta cea nouă, pentru că tot sfârşitul de săptămână mi-au răsunat cuvintele acestea undeva deasupra înţelegerii mele. Răceala mi-a mai trecut, a mai rămas doar nasul care scârţâie, el e răcit, eu nu mai sunt. Şi mai am o problemă, aş tot mânca, primăvara nici nu şi-a făcut apariţia şi face victime, nu se gândeşte deloc la silueta mea, eu ştiam că e egoistă şi cu toane dar speram că şi-a mai schimbat din obiceiuri.


Din acest punct de vedere lipsa nu o simţeam acut, dar îmi e atât de dor de plimbări de primăvara cu verde intens şi cer albastru, visător şi nori albi pufoşi înalţi, detaşaţi, nepăsători.