Despre mame!

Am primit acum ceva vreme un e-mail draguţ despre cum o mamă pregăteşte cina, le citeşte copiiilor o poveste, se întoarce la bucătărie şi strânge masa, spală vasele, adună jucăriile uitate prin colţurile sufrageriei, mai verifică o dată copiii, pregăteşte hainele pentru ziua următoare de grădiniţă, mai spală un ultim pahar uitat în sufragerie, se asigură că cei mici sunt înveliţi după care se aşează şi ea în sfârşit pentru odihnă. Mamele fac toate aceste lucruri şi mult mai multe, ele ne veghează somnul când suntem bolnavi, ele  ne ceartă, ele ne alintă, ele ne oferă toată dragostea de care sunt capabile, ceea ce înseamnă cam toată dragostea din lume. E frumos să ne amintim din când în când că şi mamele sunt oameni, şi ele sunt triste, supărate, bolnăvioare sau dezamăgite şi ele au nevoie de noi.
Pentru mama mea care îmi este mamă, prietenă de nădejde, partener de discuţie, ecoul conştintei mele şi cea mai bună oglindă în care pot să ma zăresc exact aşa cum sunt, pentru mama mea, cea mai puternică, echilibrată, optimistă, altruistă şi darnică femeie pe care o cunosc, pentru ea sunt toate florile din lume în mintea mea.
Pentru că m-a învăţat că nu există cele mai rele lucruri din lume, existăm noi şi echilibrul nostru, pentru că mi-a zâmbit mereu, şi zâmbetul ei a adus soare pe cer în cele mai grele furtuni, pentru forţa ei interioară care cred sincer că ar putea muta munţi din loc, pentru  că mama mea nu cade niciodată, pentru toate acestea o admir şi o iubesc enorm!
La mulţi ani, mămico!

La mulţi ani tuturor doamnelor, mămici sau nu!